Stephen Holley e un munte de om. Blând, cu chipul cald, cu vocea groasă şi răsunătoare. După ce a trăit o viaţă în America, acum, la 65 de ani, el s-a mutat la Iaşi, unde slujeşte ca diacon la Biserica ortodoxă "Sfântul Haralambie".
Americanul şi-a descoperit apropierea de credinţă pe front, în Vietnam
Stephen Holley spune că în tinereţe nici nu voia să audă de credinţă sau de Dumnezeu. A intrat într-o biserică, pentru prima dată, la 20 de ani, la prima întâlnire cu soţia sa, Mary Patty.
Şi-a descoperit apropierea de Dumnezeu un an mai târziu, în timp ce îşi servea ţara în armata Statelor Unite ale Americii. Prima dată a luptat, pentru un an, în Vietnam, la 21 de ani, făcând parte dintr-un batalion al aviaţiei militare. Apoi a fost detaşat pentru încă un an în Alaska. Atunci a ţinut pentru prima dată o slujbă la o capelă, după ce preotul şi diaconul rămăseseră înzăpeziţi.
Întors din armată, Stephen Holley a studiat Teologia baptistă la facultate şi a făcut două masterate. A ajuns să fie uns ca preot baptist în 1976. A slujit 20 de ani, iar apoi a avut un conflict cu şeful Bisericii Baptiste, având viziuni diferite asupra credinţei.
În urma conflictului a părăsit de tot biserica. "Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale", afirmă americanul şi apoi râsul îi răsună din piept, apăsat ca o pereche de clopote care vor să alunge ploaia.
Această ruptură a afectat-o cel mai tare pe soţia sa, care avea, de generaţii, legături cu Biserica Baptistă. Tot ea s-a adaptat cel mai greu când el a descoperit în ortodoxie religia pe care spune că o căutase toată viaţa.
"Mă simţeam la un moment dat gol, însă la prima mea liturghie am zis că da, e ceva cu totul diferit. Am mers la o masă rotundă, am dezbătut ceea ce credea ortodoxia şi am zis că da, asta am crezut şi eu dintotdeauna. (...) Am fost ortodox toată viaţa, doar că nu am ştiut cum să-i spun", afirmă americanul.
Se uită către soţia sa, care-l priveşte cu indulgenţă, şi completează: "Tămâia îi dădea dureri de cap, aşa că după ce s-a terminat prima liturghie mi-a spus «du-mă de aici, nu suport locul ăsta, mă doare capul de la miros, vreau să plec acum!». Dar Dumnezeu i-a schimbat inima şi nu ştiu dacă au trecut trei săptămâni de la acea primă liturghie, când Mary Patty mi-a spus. «Ştii cum ai mers toată viaţa la biserică, dar simţi că nu ai fost niciodată cu adevărat? Ei bine, aşa mă simt eu acum, simt că am fost la biserică»".
Astfel, în aprilie 1996, în trei luni şi jumătate de când au asistat prima dată la o liturghie ortodoxă, ambii fuseseră creştinaţi. După 25 de ani de baptism, americanul a redescoperit ortodoxismul la 47 de ani şi a început să predice ca diacon la o biserică din California, în paralel el predându-le studenţilor la Teologie cursuri de consiliere premaritală.
Preotul american a venit pentru prima dată în România în 2010, pentru şase săptămâni, ca misionar, mergând la Iaşi şi la Cluj. Spune că a rămas impresionat de situaţia copiilor, de rata foarte mare a avorturilor, dar şi de bunătatea oamenilor.
"Când a venit momentul să plec din Iaşi, după şase săptămâni, am fost atât de îndrăgostit de România şi de oamenii din Iaşi încât am început să plâng ca un copil. Mi-am jurat că mă voi întoarce, chiar şi în vacanţă, şi o voi aduce cu mine pe Mary Patty pentru că voiam să vadă frumuseţea oamenilor şi a acestei ţări", povesteşte Stephen Holley.
Aşa că s-a întors în 2012, pentru trei săptămâni, şi a adus-o şi pe soţia sa, care acum, la 62 de ani, este pensionară.
"Cu cât stăteam mai mult în România cu atât eram mai încântat de oameni, de cultură şi de faptul că la fiecare colţ sunt trei biserici, iar fiecare dintre ele seamănă cu o catedrală, comparativ cu ce avem noi în SUA. În State, sunt unele locuri în care trebuie să mergi sute de kilometri ca să găseşti o biserică ortodoxă şi dacă o găseşti este posibil să treci pe lângă ea pentru că nu o recunoşti, fiindcă sunt clădiri foarte mici. Aici, fiecare biserică e o catedrală şi este de-a dreptul încântător", afirmă Stephen Holley.
Mai povesteşte, energic, că prima dată când a asistat la o slujbă în România, la Cluj, era iarnă, frig şi zăpadă până la genunchi, iar biserica şi curtea acesteia erau arhipline.
"Era zăpadă până la genunchi şi dincolo de înghesuiala din biserică, unde nu aveai loc să binecuvântezi pe careva, afară mai erau încă 150 de oameni care stăteau în zăpadă şi frig şi care ascultau slujba la difuzoare pentru că nu încăpuseră în biserică. M-am gândit că, dacă s-ar întâmpla asta vreodată în America, ar fi o reînviere, pentru că bisericile noastre sunt foarte goale. Şi când am avut posibilitatea de a vorbi cu mitropolitul Teofan şi i-am spus asta a oftat şi mi-a explicat că sunt probabil de zece ori mai mulţi oameni care nu vin", povesteşte preotul.
El şi soţia lui s-au hotărât să se mute la Iaşi după primele trei zile petrecute împreună în capitala Moldovei. Au vândut locuinţa din California şi au cumpărat un teren în zona Bucium, cu ajutorul preotului Radu Brânză, parohul Bisericii "Haralmbie" din Iaşi.
S-au mutat în România în decembrie anul trecut, iar acum stau cu chirie într-un apartaie ment din cartierul Alexandru din Iaşi şi speră că locuinţa pe care au început să şi-o construiască va fi gata în iulie.
"Patty mi-a spus, văzând locul unde ne vom construi casa, că dacă aici ne vrea Domnul, aici vom locui. Noi am stat câţiva ani în Pennsylvania şi apoi am locuit 24 de ani în California. La un moment dat i-am spus soţiei mele să ne mutăm din nou în Pennsylvania. «Nu ne mutăm că nu îmi las nepoţii!». Însă acum, când am întrebat-o de nepoţi, mi-a spus că dacă poate să îi fie dor de ei de la 150 de mile depărtare, poate să îi fie dor şi de la 8.000 de mile", spune americanul.
Ei au patru nepoţi de la fiul lor, care a murit la 28 de ani după ce a suferit un transplant de inimă, iar corpul a respins noul organ. Iubesc copiii şi spun că aceştia au avut un rol important atunci când au decis să se stabilească în România pentru că în timpul primei sale vizite în ţara noastră preotul a rămas impresionat de numărul mare de copii abandonaţi în spitalele din Iaşi.
Stephen Holley este diacon la Iaşi în parohia preotului Radu Brânză de la Biserica "Sfântul Haralambie" din Iaşi. Oficiază slujbele în limba română, pe care nu ştie însă să o vorbească aproae deloc, dar o înţelege suficient încât să le poată citi credincioşilor din cărţile sfinte.
După câteva luni petrecute în România, a reuşit să înveţe "foarte bine" numerele şi ora. Se miră şi acum când vede oamenii oprindu-se pe stradă în faţa lui, spunându-i "seromena parente" şi aplecând capul pentru a-i binecuvânta.
"Nu am avut mult timp maşină şi mergeam pe străzi. Oriunde mergeam, lumea se oprea, se uita la noi şi Mary Patty mă întreba «dragule, am uitat să-mi iau ceva, faţa mea arată bine?». Acum, când ne văd ne fac cu mâna, chiar dacă unii se mai încruntă la noi. Nu ştiu sigur, dar dincolo de faptul că suntem americani, cred că atunci când ieşim noi zâmbim mereu şi nu sunt prea mulţi oameni care zâmbesc pe stradă", afirmă americanul şi râde din nou cu vocea sa groasă.
Pe enoriaşii de la Biserica "Haralambie", el îi consideră "cei mai minunaţi din lume" şi simte că în puţinele luni de când s-a stabilit la Iaşi i-au devenit foarte apropiaţi, deşi la început s-a speriat că îi va îndepărta cu limba sa română "măcelărită".
Americanul mai spune că dacă IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s-ar hotărî să îl ridice la rangul de preot nu s-ar "supăra", mai ales că în Biserica Ortodoxă de care aparţinea în SUA nu a putut trece de rangul de diacon. De altfel, IPS Teofan i-a spus că se gândeşte să deschidă la Iaşi o biserică la care se va predica doar în limba engleză, iar Stephen Holley ar urma să ajute la construirea şi dezvoltarea acesteia.
VEZI mai multe fotografii pe Mediafax.ro
