CreÅŸterea pragului în limita căruia instituÅ£iile publice pot încheia contracte prin achiziÅ£ie directă, fără licitaÅ£ie, reprezintă o piesă în plus în construcÅ£ia care ÅŸi aÅŸa era un mecanism perfect funcÅ£ional în ceea ce priveÅŸte furtul banilor de la stat de către privaÅ£ii privilegiaÅ£i.
Iată cum se fură statul de către "băieÅ£ii deÅŸtepÅ£i", bineînÅ£eles cu complicitatea reprezentanÅ£ilor companiilor ÅŸi instituÅ£iilor de stat. România are un sistem de achiziÅ£ii publice care permite nu de puÅ£ine ori scurgerea unor sume uriaÅŸe din bugetele instituÅ£iilor de stat către întreprinzători privaÅ£i (de regulă agreaÅ£i politic). Un studiu realizat anul trecut de către Institutul pentru Politici Publice (IPP) dezvăluie amploarea fenomenului: aproape orice achiziÅ£ie publică se face la un preÅ£ supraestimat. Anual, circa 30 de miliarde de euro sunt cheltuiÅ£i de stat - fie de autorităţile locale, fie de cele centrale - pentru a achiziÅ£iona bunuri ÅŸi servicii, iar aproximativ 40% din această sumă este furată. Asta spune Nicolae Văcăroiu, preÅŸedintele CurÅ£ii de Conturi (un organism care controlează exact legalitatea achiziÅ£iilor publice). PreÅŸedintele CurÅ£ii de Conturi spunea recent că "din 100 lei bani publici, 40% dispar pe diferite căi". Nicolae Văcăroiu a mai adăugat: "Sunt lucruri incredibile, nu vă puteÅ£i imagina ÅŸi nu am crezut în viaÅ£a mea că ajung să văd astfel de fenomene în care un primar, spre exemplu, plăteÅŸte patru centrale termice pentru patru ÅŸcoli pentru că nu aveau căldură, asta în 2007, iar centralele nu au fost montate nici în 2012".
Nicolae Văcăroiu este de patru ani în funcÅ£ia de preÅŸedinte al CurÅ£ii de Conturi, dar spune că acest organism nu are suficiente pârghii pentru a opri furturile. "Curtea de Conturi, ca organ suprem de control, poate face lucruri extraordinare, dar are nevoie de două elemente: autonomie totală ÅŸi ceva surse financiare", a spus Văcăroiu. Mai mult decât atât, el crede că banii furaÅ£i nu sunt pentru totdeauna pierduÅ£i: "Trebuie găsite mecanisme pentru ca cei care au furat ÅŸi ÅŸi-au făcut averi serioase să înceapă să dea înapoi societăţii".
Conform exemplului dat de preÅŸedintele CurÅ£ii de Conturi, la o cheltuială publică anuală de 30 de miliarde de euro, 40% ar însemna 12 miliarde de euro. Bani furaÅ£i de la stat. În realitate însă, suma ar putea fi mai mare, în nici un caz mai mică, dacă este să observăm că reprezentanÅ£ii statului sunt mai degrabă atenÅ£i să ascundă realitatea decât să o arate făţiÅŸ. Dar chiar plecând de la reperul dat de preÅŸedintele CurÅ£ii de Conturi, suma este de-a dreptul uriaşă, pentru că reprezintă aproape 9% din PIB.
Sunt două metode prin care statul este furat în domeniul achiziÅ£iilor publice, ÅŸi amândouă metodele au nevoie de complicitatea autorităţii care face achiziÅ£ia, indiferent că vorbim despre servicii sau bunuri. Prima metodă este de a umfla preÅ£ul de cumpărare a oricărui bun. Astfel, o primărie care are nevoie de consumabile va lansa o licitaÅ£ie "cu dedicaÅ£ie", în sensul că pe caietul de sarcini se vor potrivi doar clienÅ£ii dinainte cunoscuÅ£i.
Astfel, doar cei agreaÅ£i vor furniza consumabilele la preÅ£ de multe ori dublu faţă de preÅ£ul pieÅ£ei. Iată ÅŸi câteva exemple descoperite de Institutul pentru Politici Publice: Primăria GalaÅ£i cumpără la preÅ£ul de 13 lei un top de hârtie de imprimantă, iar Ministerul AdministraÅ£iei ÅŸi Internelor cumpără acelaÅŸi top de hârtie cu 7,58 de lei. Băncile (mobilier stradal) sunt de trei ori mai scumpe în CălăraÅŸi (983 lei) faţă de ReÅŸiÅ£a (290 lei).
O estimare a IPP arată că, dacă ar fi existat doar standardizarea în intervale rezonabile a preÅ£urilor la care autorităţile publice pot achiziÅ£iona diferite servicii ÅŸi produse, am fi avut o economie din bugetul total de achiziÅ£ii de circa 23%. Însă adevăratele tunuri se dau cu cealaltă metodă, a actelor adiÅ£ionale. Acolo sunt milioanele. Cum funcÅ£ionează? La construcÅ£ia unui drum, de exemplu, câÅŸtigă în principal compania care are dotările necesare pentru execuÅ£ia drumului, dar care, în acelaÅŸi timp, oferă cel mai mic preÅ£. Firmele agreate de autoritatea care face investiÅ£ia (mai pe româneÅŸte, firmele de partid) oferă un preÅ£ sub cel de execuÅ£ie, doar pentru a prinde lucrarea. Constructorii oneÅŸti sunt excluÅŸi, pentru că nici un antreprenor nu va face o lucrare ÅŸtiind din start că va ieÅŸi în pierdere. Odată câÅŸtigată lucrarea, începe sarabanda actelor adiÅ£ionale. Constructorul va întocmi acte adiÅ£ionale care măresc valoarea contractului iniÅ£ial de la simplu la dublu sau chiar mai mult, motivând că nu a avut toate elementele la început ÅŸi, din acest motiv, costurile sunt mai mari decât estimase iniÅ£ial.
AÅŸa s-a ajuns ca în România un kilometru de autostradă să fie mai scump decât oriunde în Europa. Un exemplu vine de la Consiliul JudeÅ£ean Ilfov, care, în 2010, la un contract de lucrări de modernizare a unui drum judeÅ£ean din contracte de achiziÅ£ie publică), Eurovia Construct International SA ÅŸi Straco Grup SRL, a încheiat nu mai puÅ£in de 10 acte adiÅ£ionale, însumând 45.800.000 euro. Practic, s-a dublat valoarea iniÅ£ială a contractului prin acte adiÅ£ionale. Iar cine sunt oamenii de afaceri din spatele acestor firme nu este un secret pentru nimeni. Studiul care relevă această stare de fapt se referă strict la achiziÅ£iile realizate prin Sistemul Electronic de AchiziÅ£ii Publice (SEAP) – unde sunt anunÅ£ate doar o treime dintre achiziÅ£iile care se fac în România. De altfel, acesta este cel mai transparent mod prin care se realizează achiziÅ£iile publice, iar din datele rezultate din studiul IPP se pot extrage mai multe concluzii. De exemplu, la nivel naÅ£ional, cele mai multe contracte (ca număr) sunt acordate de departe furnizorilor de medicamente ÅŸi echipamente medicale. Primele 12 locuri în topul câÅŸtigătorilor de contracte din această categorie aparÅ£in companiilor din domeniul medical&pharma, fiecare având între cinci ÅŸi o mie de contracte de valori cumulate de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de euro. OMV Petrom, furnizorul numărul 1 de combustibili pentru întregul aparat bugetar, este pe locul 23, cu doar 555 de contracte în valoare totală de 155 de milioane de euro. Dar, deÅŸi sunt mai puÅ£ine, contractele publice din domeniul construcÅ£iilor au valori mult mai mari – sunt de miliarde de euro.
Ce va fi însemnat creÅŸterea de la întâi iulie a pragului valoric în limita căruia instituÅ£iile publice pot încheia contracte prin achiziÅ£ie directă, fără licitaÅ£ie (a fost dublat de la 15.000 euro la 30.000 euro pentru produse ÅŸi servicii ÅŸi ridicat de la 15.000 euro la 100.000 euro pentru lucrări), pentru un sistem atât de orientat către surtul banilor publici, rămâne de văzut. Membrii Guvernului dau asigurări că nu se va întâmpla nimic grav – însă acestea sunt simple declaraÅ£ii, care nu se bazează pe nimic.
autor: Radu Burlacu, Cotidianul.ro
