În credinţa populară a creştinilor, menta era considerată o iarbă sfântă, dăruită de Iisus Hristos Apostolului Petru pentru a-şi potoli setea în călătoria făcută împreună într-o pustietate lipsită total de apă. În prezent sunt cunoscute numeroase subgenuri, specii şi varietăţi de mentă, fiecare având proprietăţi distincte din punct de vedere biologic şi terapeutic.

Recoltarea mentei, numai în zilele însorite!

Florile sunt albe, roze sau violacee. Recoltarea părţilor aeriene se face când sunt deschise 20-30% din flori, atunci când planta are cel mai ridicat potenţial terapeutic. Pentru extragerea uleiului eteric, recoltarea se face în zile însorite, după ora 10 dimineaţa, după ce s-a ridicat roua, când 50% din plante sunt înflorite şi au conţinut maxim de ulei în frunze. Uscarea se face în încăperi bine aerisite, în strat subţire. Produsul, bine uscat, păstrează culoarea verde şi miros puternic.

Uleiul conţine circa 40 de componente odorante, dintre care 26 compuşi se găsesc şi în speciile cultivate în ţara noastră. Principalul component al uleiului eteric este mentolul. În menta cultivată în România, mentolul reprezintă circa 40-60%, în timp ce în menta japoneză (Mentha canadensis var. piperascens) există peste 80% din cantitatea de ulei volatil.

Pe lângă ulei eteric, există alte substanţe biochimice cu acţiuni specifice în tratamentele medicale:

- taninuri (5-8%), substanţe amare, compuşi antibiotici;

- flavonoide (hesperidină), polifenoli, tocoferoli, carotenoizi;

- acizi organici (cafeic, fenolic, ursolic, clorogenic, nicotinic, piruvic);

- acizi graşi (oleic, linoleic, oleanolic);

- glucide (galactoză, fructoză, rafinoză, zaharoză, glucoză);

- vitamine (A, C, D, PP);

- săruri minerale (8-12%) cu K, P, Ca, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn.

Rolul sărurilor minerale, îndeosebi K, Ca, Fe, şi cel al vitaminelor sunt deosebit de importante în creşterea tonusului muscular şi a imunităţii.

 

Proprietăţile terapeutice

La nivelul aparatului digestiv exercită acţiuni antiseptice, antibacteriene, antivirale, antifermentative, antidiareice, antispastice, stomahice, gastrice, hepatice, carminative, coleretice, decongestive, astringente, anticolitice, antivomitive, vermifuge, tonic-eupeptice, răcoritoare.

La nivelul aparatului respirator există efecte expectorante, bacteriostatice, decongestive, antiastmatice, antitusive şi sudorifice.

În sistemul nervos, menta intervine prin acţiuni fortifiante, stimulatoare, excitante, antispasmodice, decontractante, tranchilizante şi sedative.

În afecţiuni dermatice acţionează ca analgezic, revulsiv, antiseptic şi răcoritor al pielii.

Împotriva cancerului, menta acţionează prin proprietăţile antioxidante.

 

Efecte aromatizante în alimentaţie

În alimentaţie, menta este folosită la aromatizarea băuturilor alcoolice (lichioruri) şi a băuturilor nealcoolice (sucuri), la prepararea unor dulciuri, bomboane, creme, produse lactate, salate, sosuri pentru fripturi de miel şi a altor produse alimentare.

Lichiorul de mentă se prepară prin macerarea timp de 14 zile a 200 g frunze proaspete la un litru alcool absolut; se filtrează şi se amestecă cu siropul preparat din 600 g zahăr şi 500 ml apă.

În fabricarea gumei de mestecat, cu efecte aromate şi răcoritoare, menta este principalul component.

 

Utilizată la prepararea pastei de dinţi, datorită proprietăţilor antiseptice

În cosmetică se utilizează uleiul eteric pentru fabricarea pastelor de dinţi, spume de ras, loţiuni după ras, loţiuni pentru păr, creme, rujuri de buze, săpunuri de toaletă. În combinaţii cu alte produse intră în reţetele apelor de gură cu proprietăţi antiseptice şi răcoritoare, cu efecte în tratarea infecţiilor orale şi a halenei bucale.

În parfumerie, uleiurile de mentă pot induce efecte calmante şi răcoritoare (ex. în produsele after-shave), cât şi senzaţia de prospeţime subtilă din nota de debut.

În prepararea produselor farmaceutice, uleiul sau mentolul este folosit ca agent aromatizant, corector de gust al unor medicamente, anestezic local, carminativ, antiseptic şi antitusiv.

Dezodorizant pentru încăperi, prin imprimarea unui miros răcoritor şi în aşternuturi pentru îndepărtarea unor insecte (purici, molii).

În zootehnie se foloseşte un furaj valoros din rezidiul rămas după extragerea uleiului, având 18% proteine şi 40% grăsimi brute.

În medicina veterinară este utilizată infuzia din 30 g frunze uscate la 1 litru apă clocotită, având efecte în indigestii şi colici la cabaline şi caprine sau contra sterilităţii acestora. Pentru înţărcarea vacilor se dă timp de 15 zile câte un pumn de mentă în furaj, la intervale de două zile.
(prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ)