În evoluţia sa, boala are două faze: acută şi cronică. Forma acută se manifestă prin dureri şi înţepături, dureri în gât, răguşeală, senzaţie de uscăciune şi arsuri, tuse uscată, stare febrilă, tonus scăzut al corzilor vocale şi dispnee cu greutate în respiraţie (popular - năduf).
Tratamentul fitoterapeutiuc vizează atât remedii pentru uz intern, cât şi pentru uz extern. În uz intern sunt eficiente:
- infuzii din flori de lumânărică (o linguriţă la 250 ml de apă clocotită), din care se beau două căni de ceai cald pe zi, având proprietăţi emoliente şi expectorante în fluidificarea secreţiilor bronşice şi proprietăţi sudorifice, cu referire la tratarea laringitelor acute, răguşeli şi inflamaţii bronşice acute, mai ales când se asociază cu flori de tei, flori de nalbă şi frunze de pătlagină;
- infuzii cu aceleaşi doze din petale de mac roşu, frunze (de podbal, pătlagină, plămânărică, nalbă de cultură, rozmarin), herba (de isop, mentă, cimbrişor, lichen de piatră) şi rădăcini de obligeană;
- decoct de nalbă mare (20 g de rădăcini uscate la 250 ml de apă rece), care se macerează timp de de 60 de minute, cu adaosul unui vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu; se fierbe 10 minute şi se bea fracţionat în 3-4 reprize;
- decoct din anason sau fenicul (două linguri de seminţe măcinate, care se fierb 15 minute la foc mic cu 200-250 ml de apă); se adaugă una-două linguri miere de albine şi se ia câte o lingură la intervale de 30 de minute, având rol de refacere a vocii la soliştii vocali.
Amestecurile de plante mult recomandate pentru eficienţă în combaterea laringitei sunt formate din: tei - flori (20 g), nalbă - flori şi frunze (20 g), ciuboţica-cucului - flori (20 g), cimbrişor - herba (20 g), trei-fraţi-pătaţi-herba (20 g), isop - herba (10 g) şi fenicul - fructe (10 g); se prepară o infuzie din două linguriţe de amestec la 250 ml de apă clocotită, din care se beau două-trei căni pe zi, având efecte emoliente, expectorante, antiseptice, fluidificante ale secreţiilor şi calmante. În alte amestecuri de plante sunt incluse: flori (muşeţel, lavandă, coada-şoricelului), frunze (rozmarin, salvie, nalbă mare), herba (troscot, turiţă mare), rădăcini (angelică, lemn dulce, valeriană), scoarţă (salcie).
Contra răguşelilor se bea o infuzie din amestec de frunze de podbal, flori de lumânărică şi rădăcini de nalbă mare, din care se consumă câte o lingură la intervale de o oră, până la vindecare.
Inhalaţiile cu infuzie de muşeţel, recomandate în tratamentele externe.
În uz extern s-a demonstrat eficienţa următoarelor procedee:
- gargară cu infuzie din sânziene, muşeţel, arnică, pătlagină, sulfină, fructe de fenicul;
- inhalaţii cu abur de muşeţel, anason, mentă sau rozmarin, lavandă sau uleiuri eterice de mentă, brad, lavandă, câteva picături turnate în apă fierbinte (repetate dimineaţa şi seara).
Apiterapia recomandă:
- mierea zaharisită, din care se suge zilnic o cantitate de 30-50 g, până la completa dizolvare, într-o cură de două-trei săptămâni;
- soluţii de propolis (20-30% în alcool), din care se iau câte 20-30 de picături, de două ori pe zi, înainte de mese, amestecate cu 100 ml de lapte sau apă);
- propolis (5 g pe zi) mestecat în gură, într-un tratament de durată până la vindecarea bolii.
Considerate alimente-medicament pe lângă ceaiuri, se indică lapte fierbinte cu gălbenuş de ou sau suc de praz, îndulcite cu miere de albine, sucuri de morcov şi lămâie, bomboane cu miere. Înainte de fiecare masă, se vor lua câte două linguri de sirop de coacăze negre, sirop de mure negre, sirop de mere sau sirop de smochine. În timpul meselor sunt recomandate preparate din bame, gulii, varză roşie, praz. În cazul unei laringite mai grave, cu dureri mari în gât, se impune un regim alimentar de cruţare, cu multe lichide calde.
(prof. univ. dr. Constantin Milică)