Nu este simplu să fii zi de zi lângă pacienÈ›i cu boli terminale. Să-i tratezi, să-i încurajezi, să-i susÈ›ii. Acest lucru îl È™tie foarte bine conf.univ.dr. Nicolae Verga, unul dintre medicii specializaÈ›i în radioterapia oncologică de la Spitalul ColÈ›ea din BucureÈ™ti, care a ales să rămână în È›ară. Și mai È™tie că nu poÈ›i să faci această meserie fără să te implici. Iar doctorul Verga, specialist cu două doctorate, unul în biochimie È™i altul în radioterapie, se implică. Datorită pacienÈ›ilor.
Creștere alarmantă a numărului de bolnavi
ÎÈ™i poartă bolnavii cu el È™i dincolo de uÈ™ile spitalului. "Și când plec de la muncă tot la bolnavi mă gândesc È™i la soluÈ›iile de tratament cele mai potrivite", mărturiseÈ™te medicul care nu concepe că cineva ar putea privi lucrurile È™i altfel.
A tratat mii, zeci de mii de tumori È™i de metastaze. Nu-i place să vorbească despre vindecare, ci doar despre reparare. Îl îngrijorează faptul că avem o creÈ™tere în È›ară la numărul de cancere È™i că, în doar patru ani, am ajuns de la 384.000 la 441.000 de cazuri.
Rău este È™i că a scăzut numărul de medici care să trateze aceÈ™ti bolnavi. Au plecat mulÈ›i în străinătate. "Ca să fac o apreciere a distribuÈ›iei cazurilor de obicei în zona Banatului, în MureÈ™ sunt mai multe È™i mai puÈ›ine în Vaslui, Vâlcea È™i Tulcea. Sigur, este vorba despre accesul la resurse medicale de diagnostic È™i tratament, dar È™i de nivelul de viață diferit. Cu cât creÈ™te nivelul de viață, cu atât creÈ™te È™i numărul de cancere. Pentru că nivel de viață ce înseamnă? Înseamnă mai multe comodități. Ce înseamnă din punct de vedere medical mai multe comodități? S-ar putea să fie mai mulÈ›i factori de risc pentru cancer. Faptul că stăm tot timpul în casă, la calculator. Suntem sedentari È™i stăm în casă unde cantitatea de radon, de exemplu, pentru casele construite pe pământ este foarte mare (radonul fiind un gaz care se emite tot timpul din pământ) È™i care este un factor de risc pentru cancer. Tipul de alimentaÈ›ie: depinde ce mâncăm, cum mâncăm. Comportamentul familial, sexual, genital, cu pericolele lui, de exemplu, în cancerul de col uterin. Asta neînsemnând că oamenii de acolo sunt mai neatenÈ›i cu viaÈ›a lor. Poate că pur È™i simplu nu au timp".
Cum a ajuns România de la 57.000 de bolnavi, înainte de ’89, la 500.000
Doctorul zilei: Ce presupune numărul acesta mare de pacienți?
Conf.univ.dr. Nicolae Verga: Înainte de 89 aveam 57.000 de cancere înregistrate, iar acum avem 500.000. Este deja o problemă socială pentru care trebuie să găseÈ™ti posibilități de tratament. Una dintre ele este radioterapia. Ce înseamnă? Este un mod anume de răspuns la radiaÈ›iile ionizante al celulelor. Cum răspunde celula la radiaÈ›iile ionizante. Noi, în medie suntem făcuÈ›i din 70% apă. Creierul are 90%, oasele au 25%. Apa, sub efectul radiaÈ›iilor X, gamma, se transformă din H2O în doi atomi de H È™i un atom de O, să zicem sau doi radicali liberi unul de O, unul de H. Sau doi radicali liberi: unul de hidroniu H3O È™i unul de OH. Care au ca proprietate faptul că sunt extrem de reactivi chimic. Numai că lucrurile acestea se întâmplă în zone foarte mici, în nanozone din celule. Volumul ocupat de o moleculă de apă în situaÈ›ia asta este extrem de mic. Și în cât timp se transformă, în 10 la minus 12 secunde, deci ceva în peste o catralionime de secundă. Tot în următoarea catralionime de secundă se reconstituie această moleculă. Deci H È™i O reacÈ›ionează înapoi formând din nou apă.
– Adică se descompune È™i se recompune extrem de repede.
– Exact. Și această descompunere È™i recompunere neîmpiedicată decât de agitaÈ›ia termică de la 37 de grade C cât are organismul nostru explică efectul radiaÈ›iei ionizante, efectul secundar, dar cel mai important efect al radiaÈ›iei ionizante asupra celulelor. Dacă rămân radicali liberi de OH È™i H3O care nu s-au cuplat, ei se cuplează cu substanÈ›e vecine care sunt proteine sau pot să meargă până la a se cupla cu ADN, cu molecula care constituie nucleul celulelor noastre. Se cuplează È™i ADN-ul are forma unei scări răsucite È™i într-un loc rupe un lanÈ› al ADN-ului. Chestiunea este că depinde câte rupturi face pentru că È™i celula normală È™i celula tumorală au mecanisme de reparare. Și dacă numărul de rupturi este mai mare decât posibilitatea de reparare a ADN-ului atunci asistăm la un efect determinist de distrugere directă a ADN-ului sau alterare a informaÈ›iei genetice. Alterare pe care o transmite la urmaÈ™i È™i, practic, de afectare a multiplicării celulare. Mecanismul este complex. De aceea, este foarte greu să spui cuiva care nu are o informare să-i explici tot acest mecanism.
– Dar ce importanță are mecanismul acesta?
– Efectele sunt de două tipuri: deterministe adică sigure, adică unde dai acolo crapă È™i efecte probabile, de genul poate da, poate nu, dai într-o parte È™i crapă în alta. Din această cauză noi nu putem fi siguri întotdeauna că aÈ™a se va întâmpla. Noi dăm această iradiere, în zona în care trebuie, cât mai precis posibil, dar nu suntem siguri că întotdeauna răspunsul va fi acela pe care îl evaluăm noi È™i în modul în care îl evaluăm noi. Din această cauză, s-au căutat întotdeauna metode de îmbunătățire a acestei radiolize, a acestei distrugeri. Și sunt mai multe. Și noi avem descoperite metode greu de aplicat. Pentru că de la o idee pe care o cercetezi È™i o demonstrezi până la aplicarea ei clinică drumul e lung. Și foarte mult din drumul acesta este economic, social, politic, administrativ cu care noi nu avem nicio legătură È™i unde noi nu ne pricepem.
Doctorul Zilei
