Te trezești brusc, la trei dimineața, cu o alertă și un cutremur puternic, venit de nicăieri. Până să apuci să respiri, telefonul îți aruncă în față verdictul: vine cutremurul. Pentru unii au fost zece secunde salvatoare, pentru alții, un atac de panică. În timp ce internetul fierbe de revoltă că autoritățile nu trimit RO-ALERT înainte de seism, psihologul și psihoterapeutul Bogdan Cotigă arată, într-o discuție cu DC News, reversul medaliei: cum funcționează frica primară, de ce nu suntem toți egali în fața a zece secunde și care este singurul gând capabil să te scoată din îngheț când fiecare clipă contează.
De ce nu a sunat RO-ALERT? De ce a sunat Google? De ce ne sperie statul cu ploaia, dar tace la cutremur? Raed Arafat a explicat poziția oficială: o alertă trimisă cu câteva secunde înainte ar arunca mii de oameni pe scărilor de bloc. Totuși, dincolo de calculele autorităților, rămâne frica din casele noastre: ce faci când telefonul îți dă zece secunde de viață?
Am despicat problema împreună cu psihologul Bogdan Cotigă și am căutat să înțelegem dacă aceste notificări ne oferă cu adevărat o șansă sau ne împing într-un atac de panică.
„În funcție de situație, această alertă este oportună sau nu. Dacă, de exemplu, eu mă aflu la o distanță semnificativă față de epicentrul cutremurului și unda respectivă ajunge în șapte, opt, nouă, zece secunde la mine, cum este cazul bucureștenilor față de zona Buzău-Vrancea, atunci cele zece secunde pentru cineva care locuiește la casă sunt suficiente pentru a-și salva viața într-o situație extremă cu un cutremur major. Adică are timp să iasă în curte, în fața casei.
Pe de altă parte, aceeași alertă, într-o situație în care sunt în apropiere de epicentru, cum e la Focșani, la un etaj oarecare, acea alertă nu folosește la nimic. În primul rând, pentru că este simultană aproape cu cutremurul, nu te avertizează cu mult timp înainte. Cei care au primit avertizarea în zona de epicentru au primit-o aproape odată cu cutremurul. N-aveau timp să facă absolut nimic: să se adăpostească, să plece, să iasă din locuință. Și te poate introduce într-o stare de panică în care să faci lucruri nesăbuite, adică să ieși pe casa scării, care specialiștii spun că este cea mai periculoasă parte a unei clădiri cu etaj”, explică pentru DC News Bogdan Cotigă.
Testul celor zece secunde: reflex de supraviețuire sau blocaj?
Aici apare marea dilemă a educației noastre pentru situații de urgență. Teoretic, știm cu toții ce avem de făcut. Practic, creierul caută disperat o ieșire. Cât de mult putem cere de la noi în doar zece secunde?
„Statul, ISU și toată lumea fac simulări tocmai ca în momentul când auzi semnalul și vezi ce scrie acolo, într-o secundă, două, trei, să fi ieșit. Ai plecat, pentru că știi că este ceva care îți salvează viața. Foarte multă lume ar trebui să facă asta. Cu siguranță ar fi unii care n-ar reacționa suficient de rapid, dar este posibil să reacționezi. Zece secunde nu e o secundă. E un timp în care ai putea să faci câțiva pași și să ieși dintr-o clădire, dacă te afli la parter sau într-o casă fără etaj. Dar într-adevăr, poate fi o problemă și te poate băga în sperieți, poate să-ți creeze un atac de panică care să te blocheze”, spune Cotigă.
Bogdan Cotigă: „Între o sperietură și propria moarte, oricine alege sperietura”
La fiecare eveniment de acest fel, pe internet se repetă aceeași poveste: un cor de voci revoltate acuză tehnologia, autoritățile, zgomotul mesajelor și deranjul din timpul nopții. Se vorbește despre copii speriați, despre nopți albe.
„În cele mai multe situații, aceste mesaje, fie că vorbim de cutremur, de orice alt tip de calamitate, sunt mesaje care ajută într-o anumită măsură. Nu sunt niște tâmpenii care să strice populația. Există o categorie restrânsă de oameni care trec printr-o panică generalizată sau intră în atac de panică din cauza unui astfel de mesaj. E greșit să spunem că mesajul Google aduce atacuri de panică românilor, pentru că asta ar însemna să aducă la majoritatea, ceea ce nu e cazul. Au sunat la salvare cinci oameni dintr-o țară întreagă. Mecanismul de avertizare nu e mai traumatizant decât evenimentul natural în sine. Noi vorbim acum într-un context de liniște, în care nu s-a întâmplat nimic grav. Orice om de pe lumea asta, dacă ar fi să aleagă între o sperietură și propria moarte sau rănire gravă, ar alege sperietura. Că vezi oameni pe internet care se plâng de RO-ALERT și de toate mesajele, o fac pentru că așa s-au învățat. Există un spațiu al libertății totale pe rețele unde pot flecări despre orice. Într-o situație extremă, niciunul nu ar opta pentru moarte sau pentru rănirea copilului, soției sau soțului”, mai spune Bogdan Cotigă. Citește mai departe...
