-Domnule prof. dr., cât de grav vi se pare scandalul cu dezinfectanții?
Prof. dr. Teofil Lung: Povestea era de așteptat. Era o chestiune de timp până când să explodeze pentru că totul ține de politica de zeci de ani privind achizițiile și relația care există între firmele ce vând astfel de produse și cei care conduc spitalele din România.
-Dar și dvs ați condus ani buni o secție. Ați avut înțelegeri cu distribuitorii de produse sanitare?
Prof. dr. Teofil Lung: Să știți că nicio secție de spital nu este ordonator de credite. Toate achizițiile trec prin conducerea spitalului. Tu, ca șef de secție, poți spune că o lamă de bisturiu nu e bună și că alta , de la o altă firmă, e mai de calitate. Doar că șefii spitalului pot răspunde simplu: nu avem relații comerciale cu acea firmă. Sunt nenumărate trucuri de care se folosesc cei care au interese să iasă pe dos de cum ar trebui să fie. Și, să fie clar pentru toată lumea, serviciile știu de toate acetea. Au oameni în spitale, ca pe vremuri. Se știe cine, ce face! Dacă vezi că nu-ți poți face meseria, însă, strigi!
-Stă în picioare scuza că nu sunt bani pentru produse de calitate?
Prof. dr. Teofil Lung: Eu am întrebat doi miniștri ai Sănătății dacă sunt bani destui ca sistemul să funcționeze. Am întrebat public. Au răspuns amândoi că DA. Atunci era vorba despre achiziția excesivă de medicamente. Un om ajungea să aibă pe o rețetă și câte 12 medicamente. Pentru fiecare organ presupus a fi bolnav câte unul. Vă dați seama ce se întâmplă în organism când este bombardat cu asemenea substanțe de sinteză? Care, da, într-adevăr, au o acțiune rapidă, miraculoasă. Doar că efectele pe termen lung SUNT DEZASTUOASE. Eu am o vorbă: dacă românii din România asta frumoasă erau atât de bolnavi acum 100 de ani cum sunt azi, nu mai existam ca nație! Dependența de pastile este catastrofală. Lăsând la o parte că ele nu-și mai fac efectul dacă sunt prost administrate. Cum se întâmplă cu antibioticele! Este, să știți, aceeași problemă și cu dezinfectanții. Toată lumea știe ca substanțele care opresc dezvoltarea microbilor și cele care i omoară trebuie adaptate realității, trebuie schimbate mereu pentru că tulpinile microbiene se obișnuiesc cu ele. Se ajunge, dacă lucrurile nu sunt atent observate și controlate, ca aceste substanțe să devină ele însele mediu de cultură. Dar pentru asta există epidemiologi din spitale, pentru că eu insist să spun că trebuie să ne uităm la noi în bătătură! Epidemiologii trebuie să fie sperietorile secțiilor! Dar înainte de asta, ei și toți cei care le sunt superiori ierarhic, au rolul de îndrumare și apoi de control și de sancționare. În România, toți amendează, dar nimeni nu e capabil să explice cum ar trebui rezolvate problemele. Aici se vede cât sunt de buni profesioniști. Când spuneai pe vremuri Sanepid, tremurau toți! Erau reguli clare care nu se mai respectă.
-Aud medici care spun, eu te operez, dar ce va fi după, nu garantez! Sigur ați auzit și dvs asta!
Prof. dr. Teofil Lung: Mie nu mi-a fost niciodată frică de infecțiile intraspitalicești. Niciodată. N-am fost membru niciunui partid. În loc să-mi dea , mi-au luat. Am operat mult în condiții precare. Asta ține de fiecare secție în parte și de respectul pe care îl acorzi muncii fiecărui om. Femeia de serviciu nu e cenușăreasa sistemului. Este parte din sistem și trebuie tratată ca atare. O banală cârpă cu care ștergi pe jos și pe care o plimbi dintr-o parte în alta poate fi o nenorocire. Am să vă spun pe scurt cum au dat examen cu mine niște femei de serviciu. Asta pentru că am fost pus în situația de a o selectă pe una din ele pentru un post. Știți că legislația de acum spune că femeile de serviciu trebuie să dea examen scris! O aberație. Le-am strâns pe toate și le-am spus. Vreau să mă duceți la dvs acasă. Au fost extrem de mirate. M-au dus. Am văzut cum aveau în bucătărie, în baie și...balcon. Niciuna nu a trecut testul. Decât un om slab, mai bine lipsă. Nu mai avem deloc cultura lucrurilor simple. Medicii trebuie să-și asume! E un lasă-mă să te las adus la politică de stat. Aud medici care se plâng. E mizerie în spital! Păi, cine vor să le facă ordine? Una e diluția unei substanțe și alta e ...curățenia!
-Pot medicii să controleze asta?
Prof. dr. Teofil Lung: Ei beneficiază . Nu sunt orbi! Au responsabilitate. Aud, văd o problemă, trebuie să spună, nu să tacă Este o frică atât de mare în societate! Ca înainte de ‘89. Foarte mulți oameni cu capetele plecate ca ghioceii. Eu vă spun, după zeci de ani de muncă și experiență: un bun profesionist, care e stăpân pe el, nu e fricos, că știe că-și poate câștiga pâinea oriunde. Eu le-am spus întotdeauna celor care au încercat să-mi pună bețe în roate: eu și-n pușcarie o să mănânc o pâine mai bună ca a voastră, în libertate. Dvs. știți că din 300 de studenți câți scot Universitățile (la Cluj n.n.) pe bandă rulantă, într-un an, abia dacă pot fi medici 50? Și, din aceștia, cei mai buni pleacă! Și, culmea, se scot posturi la concurs pentru cei care au tată, mamă sau partidul în spate. Toți sunt... copiii cuiva! Am spus public și asta, în fața a zeci de rectori și-n fața unui ministru al educației. 70 la sută dintre absolvenții de medicină nu au acoperire profesională! Era să mă linșeze mediul academic, despre care pot spune că s-a transformat în vânător de bani. (Materialul complet AICI)
