''M-am născut în noiembrie 1912 în IaÅŸi, vechea capitală a Moldovei, în estul României. EducaÅ£ia mea a început în acel oraÅŸ ÅŸi a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul "Al. HaÅŸdeu" din Buzău. Tatăl meu, Emil Palade, a fost profesor de filozofie, iar mama mea, ConstanÅ£a Cantemir Palade, a fost învăţătoare. Mediul familial m-a ajutat să capăt, cu timpul, un mare respect pentru cărÅ£i, ÅŸcoală ÅŸi educaÅ£ie.
Tatăl meu a sperat ca eu să urmez, ca ÅŸi el, filozofia în mediul universitar, dar am preferat lucruri tangibile ÅŸi mai specifice – ÅŸi astfel, influenÅ£at de rudele de vârsta mea – în 1930 am intrat la Åžcoala de Medicină de la Universitatea din BucureÅŸti.
Încă din primii ani de studenÅ£ie am manifestat un interes crescut pentru ÅŸtiinÅ£ele biomedicale, ascultându-i ÅŸi vorbind cu Francisc Rainer ÅŸi Andre Boivin, profesori de anatomie ÅŸi biochimie. Ca urmare, am început să lucrez ca asistent la laboratorul de anatomie, în timp ce eram student'', povestea George Emil Palade în autobiografia pe care acesta a scris-o în 1974, cu ocazia decernării premiului Nobel pentru Medicină.
A obÅ£inut titlul de doctor în medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice.
Boala lui Arghezi ÅŸi plecarea în SUA
În anul 1939, Palade a fost chemat să facă parte din echipa medicală care îl trata pe Tudor Arghezi. Marele poet suferea de o sciatică extrem de dureroasă, care nu dădea rezultate la niciun tratament, încât chiar medicii s-au gândit să propună în nomenclatoare: ''Boala lui Arghezi''. DeÅŸi nu a reuÅŸit să îi găsească un remediu, tânărul George Emil Palade a decis să oprească administrarea morfinei, cu sprijinul puternic al soÅ£iei poetului, Paraschiva Arghezi.
În perioada 1942 - 1945, ani ai celui de Al Doilea Război Mondial, Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române.
În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriaÅŸului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care a avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van Dusen, ÅŸi un fiu, Philip Palade.
A plecat cu soÅ£ia sa în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. A obÅ£inut în 1952 cetăţenia americană.
''În timp ce lucram acolo l-am cunoscut pe Albert Claude, care a venit pentru a face o prezentare privind activitatea sa în microscopia electronică. Am fost fascinat de perspectivele deschise de constatările sale ÅŸi extrem de fericit atunci când, după o scurtă discuÅ£ie, el m-a rugat să vin să lucrez cu el la Institutul Rockefeller de Cercetări Medicale în toamna aceluiaÅŸi an. Această întâlnire cu Albert Claude a fost una oportună mai ales că Chambers s-a pensionat în acea vară'', îÅŸi continua el autobiografia.
Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaÅ£ia mecanismului celular al producÅ£iei de proteine. A pus în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Keith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicaÅ£ii ÅŸtiinÅ£ifice din domeniul biologiei celulare.
Decorat de Ronald Reagan
În 1961 G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de Åžtiinte a SUA. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale, iar din 1990 a lucrat la Universitatea din San Diego (California).
În 1974 dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude ÅŸi Christian de Duve for discoveries concerning the functional organization of the cell that were seminal events in the development of modern cell biology (în traducere: "pentru descoperiri privind organizarea funcÅ£ională a celulei ce au avut un rol esenÅ£ial în dezvoltarea biologiei celulare moderne"), cu referire la cercetările sale medicale efectuate la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale).
George Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1975. În 1989 a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de arte ÅŸi ÅŸtiinÅ£e (ARA) la Universitatea din California.
La 12 martie 1986, preÅŸedintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a conferit Medalia NaÅ£ională pentru Åžtiinţă pentru "descoperirea fundamentală" a unei serii esenÅ£iale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice.
În 2007, preÅŸedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul naÅ£ional "Steaua României" în grad de Colan.
George Emil Palade a fost întotdeauna pasionat de istorie ÅŸi de latină, ultima disciplină l-a ÅŸi ajutat să creeze termeni ÅŸi denumiri pentru biologia celulei.
A murit în Statele Unite la vârsta de 96 de ani.
descopera.ro
