Și pentru noi, integrarea È™colară a reprezentat un stres major. În clasa pregătitoare, George a avut norocul de a avea o învățătoare tânără, deschisă provocărilor, aceasta făcând față cu brio comportamentului atipic È™i imprevizibil al fiului meu. Ba mai mult, a reuÈ™it să-i facă pe copiii din clasă să-l iubească È™i să-l protejeze ori să-l includă în jocul lor.
Însă când a venit vremea începerii clasei I, doamna învățătoare È™i-a schimbat domiciliul în BucureÈ™ti, iar la clasa fiului meu a fost repartizată o doamnă învățătoare pensionară. Am mers înainte cu o săptămână de a începe È™coala È™i am discutat cu ea despre fiul meu, despre potenÈ›ialul lui È™i modalitatea cea mai potrivită în care e bine să fie abordat. Nu s-a pus problema de shadow pentru că nu-mi permit. Doamna învățătoare mi-a spus că nu a mai avut niciodată un copil cu autism în clasă È™i a părut că ascultă ce-i spun.
…Și a venit începutul de an È™colar. Ziua de 15 septembrie, cea cu flori È™i detalii tehnice, a fost provocatoare maxim pentru George. Se schimbase clasa È™i etajul, iar acest fapt nu a fost pe placul lui. AgitaÈ›ia primei ore, când în clasă sunt toÈ›i părinÈ›ii, cu flori, camere foto È™i încercări de a impresiona noua învățătoare, au fost prea mult pentru George … È™i prin urmare am ales să scurtăm È™ederea în clasă.
A doua zi am mers cu forÈ›e proaspete, am pregătit copilul, i-am povestit ce urmează să se întâmple, dar stresul oricum era mare. Eram împreună cu mama mea când l-am lăsat în clasă. Am mai zăbovit în È™coală pentru a ne asigura că totul e în regulă. După 10 minute sună telefonul. GhiciÈ›i cine era? Corect, era doamna învățătoare. "VeniÈ›i să-l luaÈ›i!" , au fost cuvintele ei. Am intrat în clasă È™i firesc, am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a zis că ăsta e copil de È™coală specială. Eram curioasă cum a ajuns la concluzia asta în 10 minute. Nu-l întrebase nimic, dar era sigură că n-are ce căuta în clasa sa, clasă din care mai târziu a spus că vrea să găsească vârfurile. M-am aÈ™ezat lângă el în bancă, iar doamna le-a spus copiilor ca pe o foaie să scrie orice le vine în minte sau să deseneze ceva. George a scris alfabetul, numerele până la 10 È™i È™i-a scris numele. Doamna s-a uitat ridicând o sprânceană È™i a concluzionat: "e un stereotip!".
Următoarele 2 zile au coincis cu o perioadă de migrene puternice pentru George, acesta lipsind de la È™coală. Prin urmare, o nouă întâlnire cu doamna învățătoare a fost la È™edinÈ›a cu părinÈ›ii. Se pare că în cele două zile doamna a avut treabă. De ce spun asta? Pentru că, aceeaÈ™i părinÈ›i care nu au avut vreo problemă cu prezenÈ›a lui George în clasă cu un an înainte, acum aveau o atitudine total schimbată. Am vorbit de-a lungul timpului despre autism în tot felul de medii, am făcut prezentări È™i campanii de conÈ™tientizare, însă în ziua aceea totul a fost egal cu zero. M-au linÈ™at. Au tăbărât pe mine cu tot felul de replici tăioase, cu cuvinte ce le-au fost inoculate în cele două zile de absență. "Dacă ai pile la directoare, spune-i să-È›i facă clasă separată pentru fiu-tu!", a fost una din replicile părinÈ›ilor prezenÈ›i.
Am plecat acasă È™ocată de ce mi se întâmplase. Nu mă puteam opri din plâns. Nu È™tiam c să fac, încotro s-o apuc, cui să mă adresez ca să schimb ceva. Era clar că integrarea cu forÈ›a într-o clasă unde nu este dorit, nu i-ar face decât rău copilului meu. După o porÈ›ie lungă de plâns, am luat laptopul în braÈ›e È™i am început să caut soluÈ›ii. Ce se potriveÈ™te unui copil cu un nivel cognitiv bun, dar cu sindrom hiperkinetic È™i cu stimulări auditive multe? În aceeaÈ™i seară am găsit ordinul privind învățământul la domiciliu È™i am descoperit că se potriveÈ™te È™i copiilor cu probleme de integrare senzorială. În perioada următoare am făcut toate demersurile pregătirii dosarului cu care m-am prezentat la Comisia de Orientare Școlară.
Persoana care l-a evaluat pe George nici nu voia să audă de această variantă de școlarizare. I-am lăsat pe masă legea să o studieze.
Era clar că integrarea cu forÈ›a într-o clasă unde nu este dorit, nu i-ar face decât rău copilului meu.
Și uite aÈ™a George a fost probabil primul copil cu autism din Bacău care a obÈ›inut È™colarizare la domiciliu. Părerile celor din jur, cum că îl privez de socializare ori că e prea puÈ›ină È™coală, nu m-au interesat. Eu am ales ce am considerat că se potriveÈ™te cel mai bine copilului meu.
Azi George intră în al treilea an de învățământ la domiciliu. Pentru noi a fost o alegere bună, el a progresat mult pentru că cineva s-a ocupat doar de el È™i în ritmul lui, lucru ce nu s-ar fi putut întâmpla în clasă cu alÈ›i 25 de copii, oricâtă bunăvointă ar fi avut învățătoarea. Lucrăm acasă mult, ieÈ™im să socializăm sau să cunoaÈ™tem medii noi.
În concluzie dragi părinÈ›i, alegeÈ›i È™i luptaÈ›i pentru drepturile copilului vostru, fără a È›ine cont de piedici, gura lumii sau păreri neavizate.
supereroiprintrenoi.ro
