Un sat de pe frontiera nordică a României ascunde o istorie fabuloasă a marilor drumuri comerciale care legau mările și cele mai importante târguri ale Europei. Acum două secole, Rădăuți Prut a fost unul dintre cele mai prospere târguri, un oraș uitat al istoriei.
Istoria României ascunde povești fabuloase, unele puțin cunoscute publicului larg și aproape deloc mediatizate. Orașe sau târguri din acel Belle Epoque al României de secol XIX, cu o importanță extraordinară în comerțul internațional, altădată înfloritoare, astăzi au ajuns doar fantome uitate ale trecutului. Unul dintre acestea este Rădăuți Prut, o localitate despre care puțini români știu.
Satul de la capătul României
Aparent, nici nu ar avea ce să afle. În 2025, Rădăuți Prut este un sat din comuna cu același nume aflat literalmente la capătul României. Punctul vamal de trecere în Republica Moldova se află gard în gard cu Primăria, la capătul străzii principale a satului. Practic, este de ajuns să ieșim din Primăria, să parcurgem 50 de metri și ajungem direct în țara vecină. Rădăuți-Prut este o comunitate rurală la capătul tuturor drumurilor din România, care șerpuiește de-a lungul malurilor Prutului. Populația este mare parte îmbătrânită și trăiește cu trauma inundațiilor catastrofale, singurele care au făcut cunoscută această comunitate îndepărtată în ultimele trei decenii.
Dincolo de caracterul său rural, Rădăuți Prut are o atmosferă aparte. Dă de bănuit că ascunde povestea unui alt destin încă din momentul în care pășim pe strada centrală. O parte a localnicilor au o atitudine și o etică față de afaceri și muncă total diferită față de locuitorii satelor sărace din nordul Moldovei. Drept dovadă, zona este cunoscută și pentru fermierii săi de succes, cu exploatații mari și tehnologie de vârf, fiind sute de hectare lucrate cu utilaje de milioane de euro în lunca Prutului Localnicii spun că hărnicia și spiritul întreprinzător l-au moștenit din vremuri mai bune ale comunității, dintr-o perioadă în care Rădăuți-Prut era o așezare emblematică pentru comerțul internațional.
Un magazin evreiesc de la Rădăuți Prut Foto Cosmin Zamfirache
De la „Calea pribegiei” la „Calea Hotinului”
Rădăuți Prut se numea Rădăuți. În organizarea administrativă modernă, începând cu finele secolului al XIX-lea, denumirea a fost completată și cu numele râului pe ale cărui maluri se află tocmai pentru a-l diferenția de Rădăuțiul bucovinean. Așa cum arată istoricul oficial al satului, Rădăuți Prut are o vechime considerabilă. Primele dovezi de locuire sunt din paleolitic, vetre cu unelte arse. Prima atestare a satului este din anul 1437, aflându-se pe marginea așa numitului „drum al pribegiei”, calea pe care familiile boierești se retrăgeau în Cetatea Hotinului pentru a se proteja de invaziile tătarilor sau ale turcilor.
În timpul lui Ștefan cel Mare, atacurile tătarilor au fost stăvilite ca intensitate iar satul a devenit târg. Era o zonă prosperă pentru că era loc de popas la intersecția a două mari drumuri comerciale, „Calea Hotinului” și „Șleaul Ștefăneștilor”. Ambele drumuri duceau prin târgurile poloneze către malurile Balticii. Se spune că una dintre aceste rute făcea joncțiunea cu o potecă de negoț desprinsă din celebrul Drum al Mătăsii. Adică făcea legătura, prin stepele nord-pontice, cu Crimeea. În anul 1771, sub patronajul marelui logofăt Costache Sturza, târgul Rădăuți-Prut este cunoscut ca un mare centru comercial în Moldova. Tot atunci, prin zona „la lilieci”, astăzi un tăpșan de la marginea satului, se făcea legătura cu drumul Hotinului și mai departe către Camenița și Lvov. Un pod masiv de lemn făcea legătura peste Prut cu Imperiul Țarist.
Puternicul centru comercial al evreilor din Elveția
În secolul al XIX-lea, Rădăuți Prut avea să devină cel mai puternic târg de frontieră din Moldova din punct de vedere economic. Adevărata strălucire comercială și-a găsit-o începând cu 1820, atunci când la Rădăuți Prut ajungea o puternică comunitate evreiască tocmai din Elveția. Povestea evreilor din Rădăuți-Prut, cei care au transformat decisiv localitatea, o știe cel mai bine Viorel Alupoi, un localnic a cărei familie îngrijiește de peste șase decenii moștenirea israelită de la Rădăuți Prut.
„În anul 1820, la Rădăuți Prut a venit o comunitate de aproximativ 120 de persoane, cu un rabin, tocmai din Elveția. S-au stabilit aici, pe malul Prutului fiindcă era un loc bun de negoț. Se afla pe o rută comercială foarte importantă. Iar ei erau prin excelență negustori”, spune Viorel Alupoi. Era vorba despre drumul comercial care pleca din portul Galați și ajungea la Rădăuți Prut.
De aici mărfurile intrau în Imperiul Țarist și mergeau pe alte rute comerciale din Europa. Evreii au transformat Rădăuți Prut într-un hub comercial internațional, mai ales din punct de vedere al comerțului cu grâne, plantă cerealieră care creștea din belșug în mănoasa Luncă a Prutului. „Evreii se ocupau în special cu negoț. Cumpărau, vindeau. Erau și meșteșugari foarte pricepuți, mai ales în domeniul pielăriei, al croitoriei, cizmăriei”, spune Viorel Alupoi.
Una dintre casele evreiești rămase Foto Cosmin Zamfirache
„Micul Orient” de la granița de nord a Moldovei
Comerțul înfloritor din zonă a dus la o dezvoltare fără precedent a localității, mai ales de la jumătatea secolului al XIX-lea și până în 1917. Era un mic oraș de frontieră cu toate facilitățile lumii moderne. „Era un târg înfloritor. Avea farmacii, hoteluri, bresle meșteșugărești, cizmărie, croitorie, școală. Erau două sinagogi în Rădăuți Prut”, spune Viorel Alupoi. Tanti Porfira are 90 de ani și a prins ultimele generații de evrei de la Rădăuți Prut. Își aduce aminte cu drag.
„Au fost mulți evrei la Rădăuți Prut. Țin minte că peste drum era școala și sinagoga. Eu sâmbăta mă duceam și le aprindeam lămpile. Că așa era atunci, lampă cu petrol. Ei se rugau la sinagogă și eu le aprindeam lampa să încălzească mâncare”, spune tanti Porfira. O altă săteancă, în vârstă de 88 de ani, își aduce aminte și acum de vechiul târg. „Eram copil, dar era așa de frumos că nu ai cum să uiți. Erau mulți evrei. Te duceai cu două-trei oușoare și făceai schimb cu tot felul de lucruri. Erau buni la comerț. Și când mergeau acolo mai și învățai câte ceva de la ei”, mărturisește femeia.
Revoluția bolșevică a însemnat, pentru o perioadă, o puternică lovitură pentru comerțul din zonă. Evreii s-au adaptat iar târgul a continuat să prospere, fiind o așezare cochetă. Datorită importanței sale comerciale, Rădăuți Prut a devenit și un important centru administrativ, fiind amenajat în localitate un sediu al subprefecturii, dar și unul dintre cele mai importante puncte vamale, scrie Adevărul.ro
Exodul
Odată cu instaurarea comunismului, comunitatea evreiască de la Rădăuți Prut, implicit târgul, a suferit o puternică lovitură. Fără să-și mai poată practica meseriile, în special negoțul, evreii de la Rădăuți Prut au emigrat în masă. „În anii 60 au emigrat. Au plecat toți în Statul Israel”, spune Vasile Alupoi. În urma lor au rămas casele, cimitirul, sinagogile, magazinele, dar și amintirile.
Tanti Porfira își amintește că evreii au ajutat-o cât soțul a făcut închisoare politică, după instaurarea comunismului. Ba chiar le-au vândut, aproape pe nimic, și casa, înainte de a pleca în Israel. „Am avut noroc cu dânșii. Soțul a fost deținut politic. A stat trei ani la închisoare. Ei m-au ajutat, m-au susținut. Au fost tare buni. Iar după aceea, înainte să plece în Israel, ne-au vândut casa aproape pe degeaba”, spune Porfira. Din vechiul târg cosmopolit al Rădăuțiului de la Prut nu a mai rămas mare lucru. Comuniștii au dărâmat aproape toate casele evreiești. „Erau șiruri de case, una lipită de alta, de-o parte și de alta a străzii”, precizează Alupoi.
Doar câteva au mai rămas în picioare și pot fi admirate la strada mare. Una dintre acestea încă mai păstrează storurile magazinului de la stradă. Și sunt și astăzi funcționale. Poate cel mai important vestigiu care aduce aminte de evreii de la Rădăuți Prut este cimitirul de pe deal, unde se aflǎ morminte vechi și de două secole, cu plăci înscripționate în ebraică cu simboluri religioase. Aici se află generații întregi de evrei care au construit civilizația de la capătul României.
Cimitirul este năpădit de buruieni iar o parte a monumentelor au fost afectate de alunecările de teren. Cu toate acestea, cimitirul evreiesc de la Rădăuți Prut poate fi un obiectiv turistic de top, mai ales pentru pasionații de istorie. Familia Alupoi are grijă ca acest cimitir să mai existe de peste șase decenii. „Vin din ce în ce mai puțini. Timpul nu iartă pe nimeni. În anii 70 veneau copiii celor care au plecat. Acum sunt nepoții și strănepoții”, adaugă Viorel Alupoi.