Legea spune că angajaţii care exercită atribuţii în domeniul asigurării ordinii şi liniştii publice pot fi dotaţi cu arme letale, pentru îndeplinirea activităţilor specifice, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor Legii privind regimul armelor şi al muniţiilor, referitoare la dotarea cu arme de serviciu a personalului propriu al persoanelor juridice autorizate să deţină şi să folosească astfel de arme.
Poliţiştii trebuie să utilizeze după indicaţii stricte aceste arme. In cazul in care, însă, este vorba despre legitima apărare, poliţistul are voie să tragă fără somaţie!
EXTRAS DIN LEGEA POLITIEI LOCALE:
ART. 20 (1) Folosirea armelor din dotare, de către personalul Poliţiei Locale se face în limitele şi în condiţiile prevăzute de Legea privind regimul armelor şi muniţiilor.
(2) Funcţionarul public din Poliţia Locală poate face uz de arma din dotare în caz de legitimă apărare, stare de necesitate ori pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
(3) Atunci când utilizarea armelor nu poate fi evitată, funcţionarul public din Poliţia Locală este obligat să aibă în vedere următoarele reguli:
a) se interzice utilizarea arbitrară sau abuzivă a forţei şi a armelor;
b) se va da dovadă de reţinere în utilizarea armelor de foc şi se acţionează proporţional cu gravitatea ofensei şi cu obiectivele legitime care se urmăresc a fi atinse;
c) dacă folosirea armamentului şi-a atins scopul, se încetează imediat recurgerea la acest mijloc;
d) se va acţiona pentru acordarea de urgenţă a primului-ajutor tuturor persoanelor rănite sau afectate în urma utilizării armelor.
(4) Situaţiile în care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public din Poliţia Locală poate face uz de arma din dotare sunt următoarele :
a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva unor violenţe ilegale, iminente, prin care se poate provoca moartea sau rănirea gravă a acesteia ori pentru a preveni comiterea unei infracţiuni prin violenţă ce implică o ameninţare gravă asupra vieţii sau integrităţii corporale ale unei persoane;
b) pentru imobilizarea unei persoane care după comiterea unei infracţiuni prin violenţă nu se supune imobilizării, încercând să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate ar pune în pericol viaţa şi integritatea altor persoane sau ar produce distrugeri însemnate de bunuri şi valori;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente.
(5) În situaţii speciale, de pericol iminent pentru viaţa şi integritatea sa ori a altor persoane, sau care afectează securitatea naţională, ca urmare a acţiunilor violente ale unor persoane ce folosesc sau intenţionează în mod vădit să folosească arme albe sau de foc, funcţionarul public din Poliţia Locală poate face uz de armă letală folosind orice altă armă care nu-i aparţine, dar se află în acel moment la îndemână.
ART. 21 (1) Armele letale se folosesc după somaţia: POLIŢIA - STAI. În caz de nesupunere, se
somează din nou prin cuvintele STAI CĂ TRAG! şi dacă cel în cauză nu se supune, se va executa
un foc de avertisment în plan vertical, iar dacă nu se conformează se execută foc în direcţia sa, pe cât posibil în zona membrelor inferioare.
(2) În situaţia prevăzută la art. 20 alin. (4) lit. c), uzul de armă se va efectua după somaţia:
ATENŢIUNE, VĂ RUGĂM SĂ PĂRĂSIŢI ... VOM FACE UZ DE ARMĂ. Dacă, după trecerea
perioadei de timp necesară dispersării, cei somaţi nu se supun şi există timpul necesar, se execută un foc de armă în plan vertical, acordându-se timpul necesar dispersării. În cazul în care persoanele sau grupul de persoane nu renunţă la acţiunea ilegală, se va face uz de armă asupra acestora în scopul imobilizării, evitându-se, pe cât posibil, cauzarea morţii.
(3) În cazurile de legitimă apărare, funcţionarul public din cadrul Poliţiei Locale poate face uz de armă şi fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta.
(4) Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei.
