Deznodământul anchetei în cazul "Bachus" este, mai degrabă, demonstraÅ£ia perfectă a modului în care regimul reacÅ£iona faţă de persoanele considerate a fi responsabile de subminarea autorităţii. Girate de celebrul cod penal comunist, inspirat din legislaÅ£ia stalinistă, execuÅ£iile la moarte erau, în general, asociate direct acuzaÅ£iilor de subminare a economiei naÅ£ionale sau omorului în formă gravă.
Spre sfârÅŸitul regimului, soÅ£ii CeauÅŸescu au început să transforme condamnările la moarte în detenÅ£ie pe viaţă. Macabră ironie a sorÅ£ii, ultimele persoane condamnate la moarte ÅŸi executate, după prevederile legale active la acel moment, au fost chiar Nicolae ÅŸi Elena CeauÅŸescu.
Revizorul de ace pasionat de ţintar
Un foarte bun exemplu despre infracÅ£iunile ce conduceau la dictarea sentinÅ£ei de condamnare la moarte, dar ÅŸi a modului în care acÅ£iunea penală se derula în epoca comunistă o reprezintă un caz mult mai puÅ£in cunoscut decât celebra poveste a lui "Bachus". În 27 iulie 1966, Alexandru Cîinaru, în vârstă de 29 de ani, din comuna MicÅŸuneÅŸti-Moară, raionul Urziceni, era condamnat la moarte pentru infracÅ£iunea prevăzută de articolul 245 din Codul Penal. Concret, Cîinaru era trimis la moarte pentru "părăsirea de către personalul de conducere a trenului sau orice faptă din activitatea personalului ce asigură direct securitatea transporturilor pe căile ferate ÅŸi care are drept urmare o catastrofă".
Povestea lui Cîinaru pare desprinsă din celebrele scene cu "Dorel" de astăzi. DiferenÅ£a o face însă finalul, cât se poate de autentic ÅŸi dureros. În 31 mai 1966, la ora 16.00, revizorul de ace Alexandru Cîinaru, repartizat în zona gării MogoÅŸoaia, primeÅŸte un telefon prin care i se comunică să dirijeze un automotor pe o linie secundară. La acel moment însă, Cîinaru "juca Å£intar cu doi acari în cabina de ace", cum precizează rechizitoriul procurorilor. Lipsa de reacÅ£ie a acestuia a dus la izbirea automotorului de acceleratul 703, ce venea din sens invers. Urmările: 41 de morÅ£i, 71 de persoane rănite ÅŸi pagube de 1.114.417 lei.
Un tânăr apreciat
Alexandru Cîinaru a fost imediat condamnat la moarte printr-o decizie a Tribunalului Capitalei. După epuizarea tuturor mijloacelor legale de atac, avocaÅ£ii lui Cîinaru recurg la ultima soluÅ£ie posibilă, trimiÅ£ând o cerere de transformare a pedepsei cu moarte în închisoare pe viaţă, către Consiliul de Stat.
Surpriză, la nici o lună de la acest moment, Nicolae CeauÅŸescu emitea decretul de transformare a pedepsei cu moartea în 25 de ani de muncă silnică. Câinaru avea, de altfel, să moară în detenÅ£ie. Cum poate fi explicată modificarea unei pedepse extreme, emise pentru o situaÅ£ie cu adevărat dramatică?
Nicolae CeauÅŸescu primise o serie de informări cu privire la situaÅ£ia de familie a lui Cîinaru. EsenÅ£iale în cruÅ£area celui condamnat iniÅ£ial la moarte au fost faptul că acesta “face parte dintr-o familie ce se bucură de apreciere în comună, că numitul a fost membru al Cooperativei de ProducÅ£ie ÅŸi al Uniunii Tineretului Comunist, iar soÅ£ia sa a lucrat permanent în Cooperativă. Portret perfect al tânărului ce a îmbrăţiÅŸat fără rezerve ideile ÅŸi idealurile Partidului Comunist, Alexandru Cîinaru a putut fi cruÅ£at.
Ultimul condamnat
Ultimul civil condamnat la moarte în regimul CeauÅŸescu a fost Ion Pistol, trimis în judecată pentru omor deosebit de grav. Procesul acestuia a avut loc la 9 aprilie 1986, în faÅ£a unui auditoriu de 500 de persoane. La acel moment, avocatul lui Pistol, Liviu ArdeiaÅŸ susÅ£inea în faÅ£a instanÅ£ei că, dacă i se va aplica pedeapsa capitală, clientul său “nu va fi executat, ci ucis.
Prin SentinÅ£a Penală numărul 6, pronunÅ£ată în aceeaÅŸi zi, Tribunalul JudeÅ£ean Teleorman l-a condamnat pe Ion Pistol la pedeapsa cu moartea. Prin Decretul PrezidenÅ£ial numărul 74, din 4 mai 1987, Nicolae CeauÅŸescu respingea cererea de comutare a pedepsei cu moartea. La data de 12 mai 1987, condamnatul a fost executat, prin împuÅŸcare, în Penitenciarul BucureÅŸti.
În
camera neagră
Pe durata aÅŸteptării execuÅ£iei, condamnatul era legat la mâini ÅŸi la picioare. CondamnaÅ£ii la moarte aveau dreptul de a fi scoÅŸi la plimbare în curtea interioară, dar nu mai mult de 10 minute într-o lună. Înaintea execuÅ£iei, persoana condamnată era mutată în "camera neagră", o cameră fără niciun fel de lumină. Când era scos pentru execuÅ£ie, condamnatul era atât de dezorientat din cauza luminii, încât nu vedea mare lucru din ceea ce se întâmplă în jurul lui.
Regulile execuţiei
Cei aleÅŸi să facă parte din plutonul de execuÅ£ie erau selecÅ£ionaÅ£i, din timp, pe baza unui profil psihologic bine conturat ÅŸi obligaÅ£i să semneze o declaraÅ£ie de confidenÅ£ialitate. În cazul în care ar fi divulgat vreun secret, aceÅŸtia erau aspru sancÅ£ionaÅ£i, excluÅŸi din sistem sau chiar arestaÅ£i. La Penitenciarul Rahova, execuÅ£iile se făceau într-un poligon subteran, distrus la mijlocul anilor 1980.
La Penitenciarul Jilava, locul unde a fost executat ÅŸi Gheorghe "Bachus" Åžtefănescu, "ceremoniile" aveau loc în aer liber, pe latura din dreapta a închisorii. Astăzi, în zona respectivă se află groapa de gunoi a penitenciarului.
Cazul Răceanu
Mircea Răceanu, fost diplomat român în perioada comunistă, a fost ultimul condamnat la moarte al regimului CeauÅŸescu. El a fost arestat din motive politice, fiind acuzat că a spionat pentru Statele Unite. Răceanu este fiul vitreg al lui Grigore Răceanu, membru marcant al Partidului Comunist în perioada stalinistă ÅŸi semnatar al "Scrisorii celor ÅŸase" în martie 1989.
Arestarea ÅŸi condamnarea
Mircea Răceanu a fost arestat la 31 ianuarie 1989, pe stradă, în timp ce mergea la la reÅŸedinÅ£a ambasadorului Statelor Unite la BucureÅŸti unde urma să vizioneze filmul "Spărgătorul de nuci". În momentul arestării, conducea DirecÅ£ia America de Nord din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar asupra lui au fost găsite documente pe care intenÅ£iona să le predea americanilor.
Cazul Răceanu a fost mediatizat de puterea comunistă la mai bine de două luni de la arestarea diplomatului. În ziarul Scânteia din 14 martie 1989, la numai trei zile de la valurile făcute în Occident de scrisoarea celor ÅŸase, Mircea Răceanu era acuzat că "s-a pus în slujba unei puteri străine". Mircea Răceanu a fost judecat ÅŸi condamnat la moarte la 20 iulie 1989. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunÅ£ată în perioada comunistă. Trei luni mai târziu, Nicolae CeauÅŸescu îi comuta pedeapsa la 20 de ani închisoare.
La 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt şi ei condamnaţi la moarte şi executaţi pe loc. După execuţia lor, pedeapsa cu moartea a fost scoasă din Codul Penal.
Adevarul
