În fiecare an, în luna octombrie, cerul este traversat de meteori proveniți din curentul cunoscut sub numele de Orionide. În 2025, punctul maxim al fenomenului va avea loc între 21 și 22 octombrie, oferind observatorilor oportunitatea de a vedea până la 15 meteori pe oră.
În fiecare an există câțiva curenți de meteori deosebit de activi, denumiți după constelația în care se află radiantul lor. Perioadele cele mai favorabile pentru observare, atunci când este posibil să se vadă un număr mai mare de meteori, corespund apropierii de punctul maxim al fiecărui curent.
Orionidele: Stele căzătoare din octombrie 2025
„Orionidele sunt un curent de meteori asociat cu cometa Halley. Când Pământul trece prin praful lăsat de cometă, particulele intră în atmosferă și ard, creând meteori, stele căzătoare. (Curentul de meteori pare să vină din constelația Orion, aproape de celebrul Centura lui Orion, de unde și numele „Orionide”)
În zilele de maxim, între 21 și 22 octombrie se pot produce 10-15 meteori pe oră, care se pot observa după miezul nopții.
Evenimentul se poate observa cu ochiul liber, fără să fie nevoie de un echipament special, însă din afara orașului ori spre ieșire din oraș, din zone unde nu există surse de lumină artificială, clădiri înalte sau poluare luminoasă puternică. Spre deosebire de evenimentul din august, Perseidele, Orionidele sunt mai puțin intense, dar sunt, totuși, spectaculoase, mai ales în nopțile senine de toamnă.”, a explicat Adrian Șonka astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.
Ce sunt meteorii, denumirea științifică a stelelor căzătoare
În sistemul solar există mult mai multe obiecte cosmice, pe lângă Soare și planete. Printre acestea se află resturi rămase de la formarea planetelor, cu dimensiuni ce variază de la particule microscopice de praf până la sute de kilometri. Cele mai mari obiecte se numesc asteroizi și comete, iar cele de dimensiuni medii, de la pietre de câțiva centimetri până la bolovani de câțiva metri, poartă denumirea de meteoroizi.
Meteorii sunt fenomenul vizibil pe cer atunci când un meteoroid intră în atmosfera Pământului și se aprinde din cauza frecării cu aerul. Aerul din jur se încălzește la o temperatură de câteva mii de grade și astfel vedem pe cer o dâră/traiectorie luminoasă: o „stea căzătoare”.
Meteoroizii se încălzesc atât de tare încât se sfărâmă în atmosferă. Rareori, meteoroidul nu arde complet în atmosferă şi o parte din el cade pe Pământ, determinând astfel apariția unui meteorit. Meteorii sunt luminoși, rapizi și apar, de regulă, în ploile de meteori, cum sunt Perseidele sau Orionidele.
Orionidele: curent de meteori asociat cu cometa Halley.
„Halley este, de departe, cea mai faimoasă cometă, primul obiect căruia i s-a calculat perioada de revoluție în jurul Soarelui. Cel care a făcut-o a fost Edmund Halley (1656-1742), iar cometa, descoperită de G. Dorffel pe 15 august 1682, a primit numele său. Halley a calculat perioada de rotație a cometei în jurul Soarelui, de 76 de ani, și a prezis că se va vedea din nou în anul 1758, aceasta fiind prima predicție legată de întoarcerea unei comete. A fost observată în seara de Crăciun a aceluiași an și a trecut la periheliu în martie 1759.
(Periheliu este termenul folosit în astronomie pentru a desemna punctul din orbită al unui obiect cosmic (planetă, cometă, asteroid) cel mai apropiat de Soare.)
Nucleul cometei are o formă de alună, cu lungimea de 15 km. Este compus din 84% apă înghețată, 3% formaldehidă și 3% dioxid de carbon. Mai conține, în cantități mici, azot și monoxid de carbon.
Ultima imagine a cometei Halley a fost luată, în septembrie 2003, de către VLT (Very Large Telescope). Atunci, cometa se afla la 4,2 miliarde de km de Pământ. Cometa Halley se va reîntoarce aproape de Soare în iulie 2061. Va fi poziționată mai bine pentru observații și se estimează că va atinge magnitudinea -2, strălucire asemănătoare cu cea a planetei Jupiter.” potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”
Sursa: Digi24.ro