Darul era primit de catre copii si tineri, indiferent de sexul acestora. "Banalul" snur alb-rosu, care este ignorat acum, reprezenta adevaratul martisor. Cele doua culori reprezentau unirea extremelor: vara-iarna, cald-frig, fertilitate-sterilitate sau lumina-intuneric.
Snurul se lega la mana, sau se purta in piept si se purta de la 1 martie pana la primele semne care vesteau venirea primaverii: cantecul cucului, inflorirea ciresilor sau venirea berzelor si a randunelelor.
Atunci, martisorul era legat de un pom inflorit, pentru a aduce noroc, sau era aruncat in directia de sosire a pasarilor caltoare si se striga: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".
Legendele spun ca martisorul a fost tors de Baba Dochia. In timp, traditia s-a schimbat si snurului i-a fost adaugata o moneda de argint, care era asociata soarelui.
Cu banul de la snur se cumpara vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
In zilele noastre, martisorul are o valoare mai mult artistica, fiind confectionat din aproape orice material.
