Când ar trebui să fie primăvară, e iarnă. Unde ar trebui să fie iubire, este ură. Aștepți să ți se întindă o mână și primești o strașnică lovitură de picior în fund. Nepriceperea ia locul priceperii. Minciuna pe cel al adevărului.

Onoarea e înlocuită cu dezonoarea, loialitatea cu trădarea, mila cu cinismul, onestitatea cu ipocrizia, frumusețea cu urâțenia, respectul cu mârlănia, bunul simț cu nesimțirea, valoarea cu tupeul, argumentele cu pumnul în masă, dialogul cu pumnul în gură, demnitatea cu obediența, zborul cu căderea, dragostea cu abjecția, libertatea cu zornăitul de cătușe, mersul drept cu mersul în genunchi, actul de justiție cu delațiunea, ascultatul inimii cu ascultatul telefonului, sufletul omului cu nimicul, nimicul mai nimicul, albul cu negrul, iertarea cu răzbunarea, multul cu puținul, divertismentul cu înmormântările în direct, ziarele tipărite pe hârtie cu ziarele on-line, știrile cu breack news-urile, binele cu răul, răul cu mai răul, râsul cu plânsul, oile cu lupii, lupii cu mai lupii, măgarii cu mai măgarii, statornicia cu umblatul creanga, Ion Creangă cu umblatul pe net, țara cu umblatul prin lume, netul cu brutul, brutul cu brutele, dreptatea cu nedreptatea, iarba cu asfaltul, susul cu josul, josul cu mai josul, cerul cu batista în care îți sufli nasul, batista cu țambalul, țambalul cu mai țambalul, suflatul nasului cu luatul nasului la purtare, luatul cu datul, mai țambalul cu țambalagiii, țambalagiii cu parlamentarii, parlamentarii cu mai țambalagiii, mai țambalagiii cu miniștrii, meritul cu nemeritul, cartea cu cartea de credit, creditul cu discreditarea, pâinea cu circul, circul cu mai circul, mai circul cu nu mai circul, nu mai circul cu singurătatea, singurătatea cu moartea, moartea cu…
 
Amintirea este călcată în picioare de uitare. Șoaptele sunt călcate în picioare de țipete. Proștii le dau lecții de deșteptăciune deștepților. Interlopii, în frunte cu statul, care este primul dintre ei, vorbesc despre nevoia respectării legii. Cei ce ar trebui să vorbească tac. Cei care tac au învățat să nu mai așteapte nimic. Cei care nu mai așteaptă nimic au învățat să rabde. Unul dintre cei ce rabdă ești chiar tu! Tu ești chiar el! El este chiar eu! Eu sunt chiar viu! Toate acestea sunt chiar aievea! Se petrec chiar în timpul vieții mele. În singura mea viață. Și-n singura mea țară. Mai rar așa noroc! Este ca și cum aș trăi într-o realitate < scrisă> de Eugen Ionescu în colaborare cu Kafka!
 
Stefan Mitroi