La fel se întâmplă ÅŸi atunci când te desparÅ£i de Å£ara ta. Dezamăgit, înÅŸelat, mânios, îndurerat. Nu Å£i-e uÅŸor s-o laÅŸi. Å¢ara ÅŸi mama nu Å£i le alegi. Te aÅŸezi pe celălalt mal al lumii ÅŸi cauÅ£i răspunsul: ce s-a întâmplat cu Å£ara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o Å£ară fără rost, în orice sens vreÅ£i voi. O Å£ară cu oameni fără rost, cu oraÅŸe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maÅŸini ÅŸi Å£oale fără rost, cu relaÅ£ii ÅŸi discuÅ£ii fără rost, cu minciuni ÅŸi înÅŸelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul ÅŸi credinÅ£a.
Bătrânii.
România îi batjocoreÅŸte cu sadism de 20 de ani. Îi Å£ine în foame ÅŸi în frig. Sunt umiliÅ£i, bruscaÅ£i de funcÅ£ionari, uitaÅ£i de copii, călcaÅ£i de maÅŸini pe trecerea de pietoni. Sunt scoÅŸi la vot, ca vitele, momiÅ£i cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaÅ£i prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde ÅŸi bătute, asta au ajuns bătrânii noÅŸtri. Câini Å£inuÅ£i afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiÅ£i. O fonotecă vie de experienţă ÅŸi înÅ£elepciune a unei generaÅ£ii care a trăit atâtea grozăvii e ÅŸtearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul.
Care pământ? Cine mai e legat de pământ în Å£ara astaa? Cine-l mai are ÅŸi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susÅ£ine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaÅ£i să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieÅ£ui fără ajutoare de la ţările "prietene".
La noi chestia asta se numeÅŸte "agricultură de subzistenţă" ÅŸi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-ÅŸi cumpere roÅŸiile ÅŸi ÅŸoriciul de la hypermarketuri franÅ£uzeÅŸti ÅŸi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoÅŸilor dimineaÅ£a, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduÅŸele furate de la vecini ÅŸi iazul cu sălcii ÅŸi broaÅŸte sunt imagini pe care castraÅ£ii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înÅ£elege ÅŸi, prin urmare, le califică drept niÅŸte arhaisme barbare. Să dispară!
Din beÅ£ivii, leneÅŸii ÅŸi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ÅŸtiu ce înseamnă pământul, câtă liniÅŸte ÅŸi câtă putere îÅ£i dă, ce poveÅŸti îÅ£i spune ÅŸi cât sens aduce fiecărei dimineÅ£i ÅŸi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaÅ£a ÅŸi plecau la câmp cu ciorba în sufertaÅŸ. Pe toÅ£i gângavii ÅŸi pe toÅ£i puturoÅŸii ăştia i-au făcut comuniÅŸtii primari, secretari de partid, ÅŸefi de puÅŸcării sau de cămine culturale. Pe toÅ£i ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creÅŸtineÅŸte.
Credinţa.
O mai poartă doar bătrânii ÅŸi ţăranii, câÅ£i mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume ÅŸi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă ÅŸi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar ÅŸi arici, prin care Å£i se vad ÅŸi Å£âÅ£ele ÅŸi portofelul burduÅŸit. Se poartă la nunÅ£i, botezuri ÅŸi înmormântări, la alegeri, la inundaÅ£ii, la sfinÅ£iri de sedii ÅŸi aghesmuiri de maÅŸini luxoase, la pomenirea eroilor RevoluÅ£iei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă ÅŸi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite ÅŸi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulÅ£esc, credincioÅŸii se împuÅ£inează, sfinÅ£ii de pe pereÅ£i se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân ÅŸi cu bani, cu care se mărită. BăieÅ£ii noÅŸtri fură bancomate, joacă la pokere ÅŸi beau de sting pentru că ÅŸtiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. PărinÅ£ii noÅŸtri pleacă să culeagă căpÅŸuni ÅŸi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct ÅŸi cancer pentru multinaÅ£ionalele lor, conduse de securiÅŸtii noÅŸtri.
Sună-Å£i bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci ÅŸi aprinde o lumânare pentru vii ÅŸi pentru morÅ£i.
Să trăieşti.
Bradut Florescu
