Este raspunsul pe care fiecare dintre noi in taina il sopteste in fata Domnului dupa cererea care este pusa in fata Lui prin slujitorii Sfantului Altar, caci dupa tipicul bisericesc vechi, poporul trebuie sa dea raspunsurile pe care astazi strana le canta. "Domnului sa ne rugam... Doamne miluieste".
In scurta mea experienta ca slujitor al Tainelor Dumnezeiesti, am intalnit de multe ori oameni ce criticau intr-un fel sau altul Biserica, credinta si pe noi, credinciosii. Folosesc atacul pentru ca este cel mai sigur mod de a-si ascunde sau a se scuza cineva de neglijenta (neputinta) de a iubi pe fratele sau dupa cum ne invata Hristos.
Daca ne uitam atent la relatia pe care incearca sa o aiba Hristos cu noi, o sa observam ca este o relatie de unitate- legatura substantiala si nu o relatie de fondator al unei religii. As sublinia aici ceva ce s-a spus de multe ori - insa uitam - ca ortodoxia nu este o religie ci dezvaluirea lui Dumnezeu in aceasta lume! Este descoperirea ("αποκαλυψη") pe care din nou o face inaintea tuturor, caci noi ne-am indepartat rusinati fiind de goliciunea noastra.
Deci prin Hristos avem revelatia Dumnezeirii si in acelasi timp suntem partasi impacarii dintre creatie si Creator, despre care vorbea si Sf. Ap. Pavel! Uitandu-ne si la etimologia cuvantului "ortodoxie", vedem ca inseamna "dreapta- slavire, dreapta- cinstire, dreapta- credinta".... iar noi dupa 2000 de ani drept - slavim, drept - cinstim, drept- credem; fiind impiedicati de caderile de zi cu zi pentru a da viata invataturii Domnului si totusi primind ajutorul Lui ca sa ne vedem pacatele, sa le recunoastem si sa ne cerem iertare.
Cei care intr-adevar au reusit sa dea viata Evangheliei si Traditiei purtatoare de credinta, au fost Sfintii. Pentru noi Sfintii sunt modele de viata, ii cinstim recunoscandu-le asceza si iubirea ce au avut-o pentru Domnul si fratele lor; caci asceza iubirii pe care au trait-o pe acest pamant i-a transformat in mijlocitori la Tronul Ceresc, a invins moartea si legile fizicii, devenind izvoare de tamaduire celor ce au credinta vie. Si nu in ultimul rand, credem, slujim si iubim acelasi Dumnezeu ca si Ei....
Dovada ca ortodoxia nu este religie, ci Revelatia Dumnezeiasca in lume, este si faptul ca NU OBLIGA pe nimeni la un anumit comportament sau stil de viata, supus si adaptat la putintele omenesti pentru a se indreptati in fata celorlalti, ci respecta libertatea daruita de Domnul de la inceput si iubind pe fiecare fara sa judece; rugandu-se Tatalui Ceresc pentru iertare, mila si putere in a invinge pacatul.
Oare in trecerea Mantuitorului pe acest pamant, prin prezenta Lui Vie, a vindecat starea pacatului in care traia lumea? Sau a fortat pe cineva sa I se alature, sa-I slujeasca sau sa creada in El? Pur si simplu, ne-a aratat cum trebuie sa traim, sa credem si sa slujim...si ne-a lasat libertatea sa decidem daca vrem sau nu!
In Evanghelia dupa Luca, la cap 8,41-56 este descrisa invierea ficei lui Iair si vedem pe Hristos incurajand pe tatal, dar din mila totusi pentru familie, o reda vie in bratele lor. Ingaduiti-mi prin scena aceasta sa descriu misiunea ce o face ortodoxia in lumea aceasta, caci este prezenta Mantuitorului si in zilele noastre prin lucrarea Duhului Sfant in Sfintele Taine, care asteapta cu bratele deschise rugaciunea credinciosului mort din cauza pacatului si-l invie in clipa in care traieste pocainta intorcandu-se in Casa Tatalui, daruindu-l din nou familiei si societatii in care traieste pentru a fi o marturie vie a iertarii primite.
Inchei cu cuvintele rugaciunii compuse de Sfantul Vasile cel Mare: "Cel ce in toata vremea si in tot ceasul, in cer si pe pamant, esti inchinat si slavit, Hristoase Dumnezeule, Indelung - Rabdatorule, Mult - Milostive si Mult - Milosarde; care pe cei drepti iubesti si pe cei pacatosi miluiesti; care pe toti chemi la mantuire..."
Arhim. Siluan Visan
