Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam uÅŸoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran ÅŸi le aÅŸeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înÅŸală lumea ÅŸi cerând, bineînÅ£eles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici două ceasuri ÅŸi ţăranul a fost adus în faÅ£a judecătorului, care l-a ameninÅ£at:
- Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înÅŸeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.
- Să-mi fie iertat - zise ţăranul - dar sunt nevinovat.
- Cum îndrăzneÅŸti să minÅ£i ? - sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideÅ£i pe acest ÅŸarlatan, care a încercat să mă păcălească!
- Aşa este, omule ? - spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău ?
- Al meu este, însă, vedeÅ£i dumneavoastă, eu nu am prea mulÅ£i bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani ÅŸi pentru greutăţi, aÅŸa că pun unt pe un braÅ£ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am ?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine ÅŸi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de grame.

În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înÅŸela oamenii, dar mai dorea ÅŸi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.


 

CITEȘTE ȘI: "O jucătoare la pariuri a venit la Primărie È™i a spus care este adevărata problemÄ..."