"Am venit pentru prima oară în Italia, pentru că aveam nevoie de o schimbare", povesteşte Camelia Pădureţ. În România a studiat Dreptul, iar după terminarea facultăţii, şi-a deschis propria firmă. Afacerile nu au mers bine, de aceea românca a decis să asculte sfatul unei prietene, acela de a veni în Sicilia, "pentru câteva luni, pentru a schimba aerul". "Atunci eram hotărâtă să stau puţin, câteva luni, iar prietena mea mi-a găsit un loc de muncă în Sicilia, ca damă de companie a unei italience în vârstă. Era vorba de o fostă farmacistă, o adevărată doamnă, de aproape 90 de ani, care a devenit ca o mamă pentru mine. Am stat împreună cu ea, m-a învăţat să gătesc feluri de mâncare siciliene şi ne-am ataşat una de alta". După şase luni, aşa cum plănuise dinainte, Camelia s-a reîntors în România "cu speranţa de a începe practica pentru a deveni avocat".
La mai puţin de un an, o boală gravă a constrâns-o să renunţe la planurile de viitor. "Am luat, din nou, o pauză şi am venit, de data aceasta în vacanţă, împreună cu o prietenă. Tot în Sicilia". Aşa a ajuns la Cefalù, la mare: "A fost dragoste la prima vedere, m-am îndrăgostit de oraş, aveam sentimentul că mă născusem aici. E pe malul mării, dar la doi paşi ai muntele. În plus, e un oraş plin de artă, ai impresia că timpul s-a oprit în secolul XVIII." La Cefalù l-a cunoscut pe actualul ei partener de viaţă, un pictor sicilian, profesor de desen. Atunci a luat hotărârea de a nu se mai întoarce în România. A lăsat deoparte şi dorinţa de a deveni avocat penalist.
Românii din Cefalu
În următorii ani, a învăţat să vorbească în dialect şi a început să-i cunoască şi pe românii din localitate: "Aici trăiesc mulţi români, peste 600, dar sunt cifre neoficiale. Cu acte în regulă, sunt doar vreo 50- 60 de conaţionali". Este adevărata problemă a românilor din localitate: "Marea majoritate lucrează la negru, fără acte, de aceea nu-şi pot face reşedinţa, deci, practic, nu au drepturi. Situaţia cea mai grea este a menajerelor, care muncesc toată ziua şi nu au nici măcar un contract de patru ore!". Dragostea pentru oraş şi "dorinţa de a face ceva pentru români" au determinat-o să accepte propunerea de a candida pentru consiliul local.
"Badante" fără rezidenţă
Camelia Pădureţ ştie că nu va putea conta pe voturile românilor. "Românii mă cunosc şi ma susţin, dar din păcate nu pot vota pentru că nu au rezidenţă. Am discutat cu candidatul nostru pentru funcţia de primar, şi, dacă vom câştiga, vom lupta împotriva muncii la negru, împotriva evaziunii". Un alt lucru pe care ar dori să-l realizeze Camelia, dacă va ajunge în primărie, va fi să se implice activ pentru a face măcar un "părculeţ pentru copii şi bătrâni": "E păcat, un oraş atât de frumos, plin de turişti, să nu aibă un spaţiu de joacă, verde, pentru copii sau pensionarii care vor să stea pe o bancă. Am fost în vacanţă la Botoşani şi am văzut două parcuri amenajate la doi paşi de blocul meu, m-am gândit imediat că la Cefalù lipseşte aşa ceva".
Cultura noastră: "Din păcate, italienii nu ne cunosc cultura, nu ştiu căte obiceiuri frumoase avem. În plus, din câte am observat eu, la Cefalù, cam 70% dintre români au studii superioare. Sunt oameni deosebiţi, care nu au posibilitatea să arate ceea ce pot face, ceea ce sunt. De fiecare dată când pot, invit prieteni italieni şi români, împreună, la mine şi le arăt tradiţiile şi obiceiurile noastre. De Paşti, i-am învăţat pe italieni, câţiva dintre ei tineri, să ciocnească ouăle roşii".
Lupta electorală este grea a Cefalù: sunt mulţi candidaţi consilieri, iar unul din cei care aspiră la funcţia de primar este Vittorio Sgarbi. "Va fi greu şi îmi dau seama că am şanse puţine, dar continui să lupt. Îmi amintesc ce spunea Călinescu, «a reuşi sau a nu reuşi e un nonsens, important e să fi făcut tot ce-ţi stă în puteri». Aşa cum le-am spus unor prieteni, cine ştie, poate peste câţiva ani, voi candida chiar pentru funcţia de primar, pentru că iubesc acest oraş, iar acum sunt convinsă că cineva venit din afară ar putea face multe pentru el".
(Un material de Miruna Căjvăneanu, in gazetaromaneasca.com)
