Administrația Națională a Penitenciarelor confirmă că 128 de deținuți au fost mobilizați pentru supravegherea altor condamnați, pe fondul lipsei acute de personal. Practica este legală și veche de peste jumătate de secol, dar ridică întrebări privind siguranța și funcționarea sistemului penitenciar.
Deținuții ajung să se supravegheze între ei
Penitenciarele din România se confruntă cu una dintre cele mai severe crize de personal din ultimele decenii. În lipsa angajărilor noi, sistemul recurge la o soluție folosită rar în trecut, dar perfect legală: utilizarea deținuților cu comportament bun pentru supravegherea altor condamnați.
Potrivit datelor prezentate de Ziarul Unirea, nu mai puțin de 128 de deținuți au fost incluși în acest mecanism.
Acești deținuți, care au atribuții precise, sunt echipați cu un fluier și un telefon special prin care pot contacta imediat dispeceratul. În anumite penitenciare, paza se bazează pe un sistem mixt, unde posturile sunt împărțite între agenții de penitenciare și condamnați selectați.
Deficit uriaș: peste 6.500 de posturi lipsă în sistem
Bogdan Burcu, șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor, explică amploarea situației. Dintr-un necesar estimat la aproximativ 20.000 de angajați, sistemul are în prezent doar 13.314 persoane. Diferența de peste 6.500 de posturi rămase neocupate afectează funcționarea normală a penitenciarelor din toată țara.
Acest deficit se suprapune cu suspendarea angajărilor în sistemul public, ceea ce face imposibilă suplimentarea personalului în mod tradițional. În lipsa unei alternative, administrația penitenciară a activat procedurile prevăzute de legislație, permițând implicarea deținuților în activități de supraveghere, scrie publicația Bugetul.
O măsură legală, prevăzută în norme vechi de peste 50 de ani
Utilizarea deținuților pentru supravegherea altor condamnați nu reprezintă o abatere de la lege. O reglementare veche de peste jumătate de secol, completată de norme ulterioare, permite folosirea unor persoane condamnate cu comportament bun în activități de sprijin ale personalului.
Condițiile sunt stricte. Pot fi selectați doar deținuții aflați în regim deschis, care au executat o parte semnificativă din pedeapsă și care au trecut prin evaluări disciplinare fără incidente. Mulți dintre cei selectați au realizat stagiul militar, au beneficiat de permisiuni sau se pregătesc de eliberare condiționată.
În unele cazuri au fost incluși și condamnați pentru omor, dar numai după ce au executat cea mai mare parte a pedepsei. Un exemplu invocat de reprezentanții sistemului este cel al unui deținut care a executat peste 15 ani și mai are doar șapte luni până la eliberare. Acesta, conform normelor, poate fi considerat eligibil pentru a ajuta la supravegherea colegilor.
Beneficii și responsabilități pentru deținuții aleși
Deținuții selectați pentru activitatea de supraveghere primesc un salariu, plătit parțial de stat și parțial virat către ei, în funcție de nivelul de implicare. Există și un stimulent suplimentar: la două nopți de activitate, se consideră executate trei zile de pedeapsă, un mecanism care accelerează procesul de eliberare.
În penitenciarele unde acest sistem este aplicat, deținuții supraveghetori au sarcini clare: monitorizează zonele stabilite, anunță incidentele, semnalează abaterile și comunică permanent cu dispeceratul prin telefonul dedicat. Fluierul servește ca instrument de alertă în situațiile în care contactarea agenților trebuie făcută imediat.
18 penitenciare folosesc în prezent acest sistem
Potrivit datelor centralizate, în acest moment 128 de deținuți participă la activități de supraveghere în 18 penitenciare din România. Sistemul este implementat diferit, în funcție de necesitățile fiecărei unități. Unele înregistrează lipsuri critice de personal, în timp ce altele îl folosesc ca un mecanism suplimentar de responsabilizare.
În multe cazuri, administrațiile penitenciarelor consideră că implicarea deținuților ajută la menținerea ordinii interne. Este, totodată, un instrument de disciplinare pentru cei care au arătat o conduită bună, recompensându-i cu oportunitatea de a se implica în activități care necesită încredere și maturitate.