Protestele grecilor sătui de austeritate capătă o amploare tot mai mare, iar adesea demonstranţii recurg la violenţă. Unii analişti spun că limita de saturaţie a fost atinsă.

Guvernul elen a adoptat duminică un nou pachet de reforme care ar putea înăspri şi mai mult condiţiile de viaţă în pofida opoziţiei populare. Pentru Grecia, austeritatea reprezintă laitmotivul ultimilor doi ani.

Măsurile dure adoptate de guvernanţii eleni la cererea liderilor europeni au avut un impact puternic asupra vieţii grecilor obişnuiţi, au adâncit prăpastia dintre bogaţi şi săraci şi au crescut disparităţile dintre veniturile populaţiei din mediul urban şi cele ale locuitorilor din mediul rural.

Cum trăiesc grecii de rând sub austeritate? Cum reuşesc să supravieţuiască reformelor adoptate de administraţia de la Atena? Câteva răspunsuri la aceste întrebări sunt cuprinse în mărturiile trimise de cititorii greci ai site-ului francez de ştiri monde.fr.


"Taxe peste taxe" de Kostas, manager al unui IMM în Atena:

"Sunt atât de multe majorări de impozite încât nu le pot cuprinde pe toate într-o simplă enumerare: TVA, accize la carburanţi, taxă "excepţională" pe impozitele din 2010 şi 2011, impozite pe locuinţe pe combustibili, pe reabilitări de locuinţe, etc. Fără a lua în calcul creşterea impozitului pe venit şi scăderea pragului de impozitare. În consecinţă, salariile din mediul privat au scăzut dramatic ca urmare a majorării impozitelor percepute direct de la sursă. Toată lumea se confruntă cu acelaşi cerc vicios al sărăciei: scăderea veniturilor şi creşterea cheltuielilor cotidiene."


"O familie în şomaj" de Alexia H., 46 de ani, fostă angajată a unei bănci din Atena:

"Austeritatea ne-a bulversat pe toţi. În familie suntem doi adulţi şi un copil şi ne-am pierdut amândoi locurile de muncă - eu după douăzeci de ani, iar soţul meu după paisprezece ani. Acum, când căutăm un nou loc de muncă ne bazăm pe noroc sau pe recomandarea unei cunoştinţe. În mai puţin de un an, concedierile s-au triplat, iar indemnizaţia de şomaj s-a redus de la 450 de euro la 360 de euro. În plus, costul vieţii a crescut. Produsele din magazine sunt mai scumpe decât cele din Franţa. Numeroase locuinţe au rămas fără căldură în acest an (încălzirea este mult prea scumpă) şi numeroşi sunt cei care preferă să se deplaseze cu mijloacele de transport în comun deoarece nu-şi permit să alimenteze rezervoarele maşinilor personale. Nu mai poate fi vorba aici de scăderea puterii de cumpărare, ci de dispariţia ei."


"Scăderi salariale în cascadă" de Helena A., 33 de ani, profesoară la Atena:

"Fiind profesor într-o instituţie de învăţământ privată, contractul meu se termină în fiecare an în iunie şi se reînnoieşte în septembrie. Pe timpul verii am nevoie de indemnizaţia de şomaj. La reîncadrarea în muncă, am constatat că salariul meu a scăzut cu 20% şi mi s-a spus că noi tăieri salariale nu vor întârzia să apară. Motivul invocat de stat a fost că salariul meu trebuie adus la acelaşi nivel cu cel al profesorilor din învăţământul public. Salariul lunar net pe care l-am încasat anul trecut a fost de 1.114 euro, dar va ajunge luna viitoare la 660 euro pentru 21 de ore de învăţământ săptămânal. Indemnizaţia de şomaj pentru perioada iunie - septembrie a fost de asemenea redusă şi a ajuns de la 461 euro pe lună la 356 euro. În plus, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a primi ajutorul de şomaj sunt mai dure. Eu şi soţia mea nu vom mai avea dreptul la ajutor în acest an."


"Solidaritate familială" de Panagiota P., 39 de ani:

"Licenţiată în limbi străine, lucrez de la vârsta de 19 ani. Azi, la 39 de ani, încă depind de veniturile părinţilor mei. Deşi lucrez cinci zile pe săptămână şi opt ore pe zi, salariul meu este de doar 700 euro pe lună, insuficient pentru a închiria un apartament. Prietenii mei de aceeaşi vârstă se află într-o situaţie similară. Urmărim toţi cu îngrijorare noile reforme. De fiecare dată, sperăm că noul plan de austeritate va fi şi ultimul."


"Toate clasele sociale sunt afectate", de Kyriakos K., 42 de ani, profesor:

"Gospodăria noastră (2 adulţi şi 2 copii) trăia cu 3.000 euro pe lună în 2006. Astăzi, dispunem în medie de 1.500 euro. Dacă salariile funcţionarilor au fost cele mai afectate de austeritate, nici profesiunile liberale nu o duc mai bine. Toate clasele sociale sunt hărţuite de criză. Persoanele cele mai afectate de criză rămân însă cele din clasa de mijloc şi săracii care nu mai pot să-şi asigure mijloacele elementare de trai şi nu mai dispun de bani suficienţi pentru a merge la doctor. De exemplu, săptămâna trecută când am fost la dentist, sala de aşteptare era goală. În plus, şantierele sunt goale, iar arhitecţii şi inginerii nu mai au nici ei activitate. Iar lista poate continua."


"Atena nu mai este la fel ca în trecut" de Georges T., 53 de ani, cercetător:

"Atena a devenit un oraş trist şi periculos. Pentru a face economii la energie electrică, noaptea oraşul este prost luminat şi deprimant. Străzile sunt pline de magazine închise cu obloanele acoperite de graffiti. În fiecare zi, ziarele greceşti publică hărţi ale oraşului care indică locurile unde au avut loc ultimele furturi, agresiuni şi spargeri de locuinţe. Iarna este cumplită. Persoanele fără adăpost sunt tot mai numeroase în centrul oraşului şi caută cu înfrigurare mâncare prin containerele cu gunoi. Imigranţii care în anii trecuţi au venit în număr mare să-şi caute de lucru în Grecia au rămas pe drumuri şi n-au bani să plece înapoi. Ei se chinuie efectiv să supravieţuiască."


"Costul vieţii a crescut într-un ritm ameţitor", de Marine P., 42 de ani, Salonic:

"Pe de o parte salariul meu a scăzut cu 38%, iar pe de altă parte factura la energie electrică a crescut cu 24% comparativ cu anul anterior, iar factura la gaz cu 37%. În numai patru luni, preţul pâinii a ajuns de la 0,75 euro la 0,95 euro, iar laptele pe care îl cumpăr de la 1,18 euro la 1,46 euro. Austeritatea mi-a dat peste cap viaţa şi alimentaţia de zi cu zi: mănânc mai puţină carne, nu mai merg la restaurant, cumpăr mai puţine haine şi doar cu ocazia marilor reduceri şi nu am mai plecat în vacanţă de mai bine de doi ani. Verii mei care locuiesc într-un sat spun că încă nu au simţit gustul amar al crizei (cu excepţia scumpirii carburanţilor), dar pentru noi, cei de la oraş, criza este un infern.


Sursa: zf.ro/business-international