După câţiva ani în care a decis să stea departe de spaţiul public, Marie Rose Mociorniţă face teoria bunului-simţ la români, dar îi şi încurajează să nu-şi piardă speranţa în prelungita criză economică şi morală, pe care o traversează România.

Aţi lipsit în ultimii ani din spaţiul public. Nu aţi mai acordat interviuri, nu aţi mai apărut la emisiuni de televiziune. De ce? V-a supărat ceva?

Am ales să nu mai apar la TV pentru că anul trecut am avut senzaţia că trăiesc într-o continuă ceartă electorală ai căror protagonişti erau teleportaţi cu viteza luminii dintr-un studio în altul pentru a transmite aceleaşi mesaje pe un fundal de hartă. M-aş fi simţit ridicol printre ei, vorbind de importanţa eului adevărat.


Când v-am contactat prima oară, acum aproape o lună, spuneaţi că sunteţi în Canada. Unde locuiţi de fapt? Unde vă duceţi viaţa de zi cu zi? Aţi declarat la un moment dat că v-aţi stabilit în România. 

Din 2001 îmi petrec majoritatea timpului în România. Am trăit cot la cot cu toată lumea etapele bune şi rele, de la speranţa inutilă a dreptăţii prin legea lustraţiei, gropile de pe drum, până la alinarea prieteniilor adevărate. Am o relaţie zbuciumată cu ţara mea. Când sunt departe mă cheamă înapoi, când o cunosc prea îndeaproape mă oboseşte. Peste toate aceste etape mai am şi o familie, şi obligaţii departe, iar pământul care nu se sădeşte, se usucă.


Aţi auzit de Simona Senzual? Ştiţi cine e?

Am o fată care mă ajută în casă şi care îşi întinde masa de călcat când încep programele de la ora 5. Aşa primesc eu această educaţie.


Cum ne apărăm copiii de astfel de "modele", care se înmulţesc?
 
În România şi în străinătate, în fiecare şcoală, spital, teatru, sunt oameni care au o valoare extraordinară. Când şefii din media vor realiza că modele de oameni valoroşi sau chiar oameni medii, care îşi găsesc un rost chiar dacă sunt supraponderali sau au limite, sunt poveşti care se vând, vom învăţa să apreciem şi noi altfel de modele şi vom răsufla uşuraţi. Ar exista speranţe pentru mai mult. Sau când vom fi foarte indignaţi de o generaţie de progenituri răsfăţate care calcă oamenii ca muştele pe trecerea de pietoni în drum spre discotecă, linistiţi apoi  că le acoperă spatele papa.


Ce sfat i-aţi dat copilului dvs. ca să nu o ia pe un drum greşit, să nu-şi aleagă un model greşit?

I-aş spune să înveţe din greşelile mele ca să nu plătim aceleasi poliţe de două ori.


Tocmai pentru că veniţi dintr-o altă "dimensiune", pentru că puteţi arunca o privire asupra societăţii de pe margine, vă întreb dacă mai avem şansa să învăţăm lecţia bunului simţ, a bunei-credinţe, a bunăvoinţei?

Am o prietenă care spune că nu mai trăim în Românica, ci în Mitocănica. Probabil aşa este acum. Dar când vom avea ce pierde, adică drumuri, spitale, şcoli, case mai confortabile, primari şi institutii care trăiesc pentru noi şi nu prin noi, atunci ne vom lupta să le păstram. În ţările din vest oamenii au foarte puţine bunuri după o viaţă de muncă: o casă, o pensie şi puţini bani la bancă, dar se luptă pentru ele. E calitatea lor de viaţă şi cu asta nu te joci.


Înainte de a intra în UE, spuneaţi că vom sta multa vreme în picioare la masa lumii civilizate. Acum a venit şi criza economică, iar asta nu ne ajută prea mult. Vedeţi oportunităţi pentru România în vreme de criză?

Criza este un stres în plus pentru români, dar şi o şansă de regrupare realistă a valorilor. Acum suntem iar la răscruce de drumuri. Avem şansa fondurilor europene, dar vor fi mereu nişte băieţi deştepţi, care le vor trata ca pe investitorii de la începutul anilor ‘90: Daţi-ne banii şi plecati! Dar sper să fie mai mulţi oameni care le vor vedea ca pe o oportunitate pentru un nou început, o bază economică mai serioasă cu oportunităţi egale.
 

Interviu complet in Evenimentul Zilei