Dupa Legea lui Moise, femeia care a nascut un prunc de parte barbateasca nu avea voie sa intre in Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La implinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu si aducea jertfa Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificarii.
Preasfanta Fecioara, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a nascut fara stricaciune pe Izvorul Curatiei si Sfinteniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. Sarbatoarea Intampinarii Domnului este una din cele mai vechi sarbatori religioase crestine.
Romanii au slujbe inchinate acestei sarbatori, intocmite de sfintii episcopi Metodie din Patara, Chiril al Ierusalimului, Grigorie Teologul, Amfilohie din Iconium, Grigore de Nyssa si Ioan Hrisostom. In ciuda originilor sale antice, aceasta sarbatoare nu a fost praznuita atat de fastuos decat din secolul al saselea.
In acele vremuri, mai multe evenimente naturale au ucis oameni, iar in acele perioade de mari suferinte au inceput sa se faca slujbe speciale de izbavire de rau, mai ales in timpul sarbatorii Intampinarea Domnului, iar atunci bolile au incetat. Astfel, pentru a da slava lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai inalt aceasta sarbatoare. Mai multi imnografi ai bisericii au impodobit aceasta sarbatoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul in sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului in secolul al optulea si Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului in secolul al noualea. Aceasta zi este foarte importanta si din punct de vedere al traditiei.
La 40 zile dupa Craciun, cand biserica ortodoxa sarbatoreste Intampinarea Domnului, spiritualitatea populara pastreaza sarbatoarea numita Stretenie sau ziua Ursului. In aceasta zi, anotimpul rece se confrunta cu cel cald, sarbatoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Al Mare sau Martin.
