Când aud de controale de la Fisc, oamenii de afaceri fie simt un fior rece de spaimă, fie se enervează, după cum spune Dragoş Anastasiu, CEO Eurolines. "Dacă vorbim de inspecţii fiscale, îmi vin în cap ultimii zece ani, cu toţi nervii, cu toate procesele şi simt nevoia să iau un Emetiral".
Reacţia sa nu este o excepţie - în acelaşi fel privesc relaţia cu "portăreii" cei mai mulţi antreprenori. Deşi Fiscul nu poate fi agreabil nici dacă ar vrea - oricum prin fişa postului are îndatoriri detestabile - totuşi reputaţia pe care şi-a clădit-o în cei zece ani de existenţă este foarte controversată. Şi, evident, nu contestă nimeni rolul său de a colecta şi iar de a colecta, ci modul în care o face.
Curtea de Conturi vede deficienţe
Întrebarea legitimă care îi macină pe oamenii de afaceri este cum alege Fiscul companiile pe care le controlează.
Când primesc câte un control pe an, în vreme ce alţii nu sunt deranjaţi câte un deceniu, se uită în lege, vorbesc cu avocaţii sau contabilii şi, până la urmă, se resemnează că aşa se învârte roata în România. Chestionaţi, funcţionarii arată spre lege şi, ce e drept, legea nu e strâmbă, dar nu e nici clară, deschizând larg calea interpretărilor şi abuzurilor. Iar atunci când însăşi Curtea de Conturi, care nu excelează prin severitate, admite, în cel mai recent raport, că nu există reguli unice de control pentru toţi contribuabilii şi că există deficienţe în selecţia acestora în programele de control este cât se poate de clar că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală mai are multe de reformat. În Codul de procedură fiscală se arată că inspecţiile fiscale se fac în baza analizei de risc. Detaliile privind criteriile pe baza cărora se analizează riscul lipsesc. Tot Curtea de Conturi constată că "nu a fost elaborată şi aprobată o procedură privind modul de stabilire a eşantionului în cadrul inspecţiilor".
Descifrând limba de lemn a Curţii, concluzia este: controalele se fac aleatoriu, după cum cred de cuviinţă funcţionarii sau şefii lor.
Recomandările Curţii de Conturi sunt blânde având în vedere efectele comportamentului ANAF asupra mediului de afaceri. O administraţie modernă înseamnă, în primul rând, transparenţă. "Selectarea contribuabililor este atributul exclusiv al autorităţilor fiscale, legea interzicând în mod expres contribuabilului să conteste procedura de selectare. Deşi legea menţionează că ar trebui efectuată o analiză de risc preliminară, nu există criterii clare şi transparente", explică Sorin Istrate, managing partner Contexpert Consulting.
Nu există criterii clare
În opinia specialiştilor, lista contribuabililor, cu date despre ultimele controale ar trebui să fie publică. "Credem că modul în care se face analiza de risc ar trebui să fie public. Astfel, contribuabilii ar trebui să cunoască criteriile în baza cărora au fost evaluaţi cu risc mediu sau ridicat, pentru a putea face demersuri de reducere a acestuia", spune Ruxandra Jianu, partener Biriş Goran Consulting. În acest mod, nu ar mai fi posibil ca unele companii să nu fie controlate cel puţin cinci ani, intrând în perioada de prescripţie, în timp ce altele sunt vizitate des de Fisc.
Citeste mai departe, pe Capital.ro
