Institutul NaÈ›ional pentru Studierea Holocaustului "Elie Wiesel" critică Banca NaÈ›ională a României pentru lansarea unei monede omagiale pe care apare chipul lui Mihail Manoilescu.
INSH "consideră că această omagiere a lui Mihail Manoilescu poate să contribuie la promovarea unui model antidemocratic al naÈ›ionalismului xenofob È™i antisemit È™i, totodată, aduce atingere memoriei victimelor fascismului din România È™i Europa", se arată în comunicat.
În continuare, se afirmă că "Mihail Manoilescu a dezvoltat o pledoarie în favoarea dictaturilor fasciste din Germania È™i Italia, totalitarismului, partidului unic È™i ideii mussoliniene a corporatismului. De asemenea, acesta a militat explicit È™i sistematic împotriva parlamentarismului, pluripartidismului, votului universal È™i democraÈ›iei. Revista
Lumea Nouă(1932-1942), pe care Mihail Manoilescu a condus-o, a reprezentat o tribună pentru propaganda fascistă È™i rasistă. SusÈ›inerea pe care Manoilescu a acordat-o MiÈ™cării Legionare nu a constat doar în contribuÈ›ii la dezvoltarea doctrinară a acestei organizaÈ›ii fasciste, ci a inclus È™i candidatura sa la alegerile parlamentare din 1937 pe listele Partidului Totul pentru Èšară.
Mihail Manoilescu, ca membru în guvernul condus de Ion Gigurtu È™i în calitate de publicist adept al naÈ›ionalismului integral, a fost un susÈ›inător activ al procesului de românizare care a constat în excluderea evreilor din viaÈ›a politică, economică È™i culturală a României prin confiscări, exproprieri, disponibilizări È™i restrângerea drepturilor profesionale ale acestora.
În contextul recrudescenÈ›ei naÈ›ionalismului extremist în întreaga Europă, apreciem că valorile democraÈ›iei pot fi protejate numai prin reconsiderarea critică a trecutului traumatic È™i nu prin glorificarea acestuia".
Mihail Manoilescu a fost un economist È™i un om politic român, ce a trăit între 1891 È™i 1950. Conform unei biografii publicate în Ziarul Lumina, Manoilescu "a rămas în istorie ca unul dintre marii economiÈ™ti ai lumii prin teoriile lui privind schimburile comerciale internaÈ›ionale, mai ales în America Latină personalitatea lui fiind una foarte populară".
Manoilescu a fost ministru de mai multe ori, militând întotdeauna pentru industrializarea României, astfel încât aceasta să devină o forță economică.
Lucrarea sa "Noua teorie a protecÈ›ionismului È™i schimbului internaÈ›ional", publicată în 1932, a stat la baza dezvoltării economice a Braziliei, astăzi una dintre cele mai mari puteri emergente ale lumii.
Rolul lui Manoilescu a fost elogiat,chiar în anii trecuÈ›i de către ambasadorul Braziliei la BucureÈ™ti, Jeronimo Moscardo:
"În privinÈ›a economică, se credea că suntem condamnaÈ›i să rămânem o È›ară agrară, ca È™i România la un moment dat. Dar a dat Dumnezeu să existe un mare român, fost ministru de Externe al țării dumneavoastră È™i un economist de talie mondială: Mihail Manoilescu. După traducerea, în 1932, a lucrării sale geniale, Noua teorie a protecÈ›ionismului È™i schimbului internaÈ›ional, aceasta a fost până în ziua de azi inspiratoarea dezvoltării economice a Braziliei. L-am avut pe preÈ™edintele Vargas, care a condus Brazilia timp de 15 ani, exact în perioada lui Manoilescu, marele său mentor. A urmat preÈ™edintele Kubitschek, constructorul oraÈ™ului Brasília, al cărui principal ministru, Furtado, a fost, de asemenea, un mare discipol al economistului român. În fine, chiar È™i preÈ™edintele actual al Braziliei este, într-o oarecare măsură, unul dintre discipolii marelui român. Prin Manoilescu, responsabilii brazilieni È™i-au clarificat originile inegalității, rolul proiectelor de dezvoltare industrială, raporturile dintre industrie È™i agricultură, dintre exporturi (ieftine) È™i importuri (scumpe) etc. Astăzi, Manoilescu este considerat unul dintre fondatorii Braziliei moderne."
Mihail Manoilescu a fost È™i ministrul de externe însărcinat să semneze Diktatul de la Viena prin care Germania È™i Italia obligau România să cedeze Transilvania de Nord către Ungaria. Mihail Manoilescu a fost un creÈ™tin-ortodox practicant, acesta È›inând deseori conferinÈ›e pe acest subiect. Despre relaÈ›ia Biserică È™i Stat, Manoilescu spunea: Biserica trebuie să rămână deasupra Statului, să aibă minimă legătură cu Statul, care trebuie s-o sprijine… Statul trebuie să respecte caracterul dominant al Bisericii noastre Ortodoxe. După cum nu suntem un Stat poli-naÈ›ional, ci un Stat românesc, cu minorități naÈ›ionale, tot aÈ™a nu suntem un Stat poli-confesional, ci un Stat ortodox, cu minorități confesionale".
SURSA
LecÈ›ie de criză cu aplicaÈ›ie pe bancă falită românească
în 1931, Mihail Manoilescu era guvernatorul Băncii NaÈ›ionale. Era într-o perioadă de criză economică cam ca-n zilele noastre, băncile dădeau faliment subit, în stilul Lehman Brothers. Și regele Carol al II-lea îi cere imperativ lui Manoilescu să dea repede un ajutor de două miliarde de lei băncii falimentare Marmorosch-Blank (ca să vezi coincidență, tot a unui evreu ca È™i fraÈ›ii de pe Wall Street), că de, acolo îÈ™i avea camarila regală bancomatul care trebuia alimentat cumva. Să-l refuze pe rege însemna să-È™i ia adio de la funcÈ›ie. Să accepte, însemna să spună adio respectului față de È›ară, fiindcă statul, deja sărăcit de criză, ar fi acoperit gaura acelei bănci private. (Cam cum au făcut de curînd americanii cu falitele de pe Wall Street.) Să vedeÈ›i aici cu ce tact de gentleman a acÈ›ionat Manoilescu. A mers în Consiliul Băncii NaÈ›ionale, i-a convins personal pe membrii acestuia să voteze ajutorul de stat către Marmorosch-Blank, pentru ca apoi să se ducă cu acceptul la rege È™i să-i declare răspicat că el, ca guvernator al BNR, nu va semna niciodată un asemenea acord. De ce acest joc? Pentru a-i proteja pe restul membrilor Consiliului Băncii de furia suveranului. Cel care a tras ponoasele destituirii a fost în exclusivitate Manoilescu. Frumos e È™i discursul cu care i-a refuzat regelui manevra financiară, care urma să se practice la scară internaÈ›ională peste 90 de ani: "Trage-È›i mîna, Maiestate, din această chestiune cît mai e vreme. A mai spus-o odată tot un moldovean lui Carol I: «Aiasta nu se poate!». Tot un moldovean îi spune astăzi lui Carol al II-lea: Maiestate, aiasta nu se poate!".
Vedeți, asta-i drama lumii contemporane, că n-a fost un moldovean și la Casa Albă, care să-i spună din timp lui Obama că "Mister, aiasta, cu ajutatul băncilor falite din banii statului american, nu se poate".
În ajutorul celor care È™i-ar dori să-l reînvie pe ilustrul Manoilescu
AveÈ›i grijă cum îl căutaÈ›i pe lumea ailaltă, în catastife, că s-au făcut voit niÈ™te încurcături. Rigurosul economist n-a avut parte, săracul, de o dată certă a morÈ›ii È™i nici de un mormînt ca tot omul. A fost arestat în 1948 È™i ucis în puÈ™căria de la Sighet prin 1950 (nu înainte ca Gheorghiu-Dej să-i ceară o meditaÈ›ie la economie, adică ce ar face Manoilescu după război cu È›ara, succint, pe puncte). DeÈ™i È™tiau prea bine că l-au aruncat într-o groapă comună, autoritățile comuniste i-au făcut un proces în 1951 È™i l-au condamnat, mort fiind, la 15 ani de temniță. Abia în 1958 au comunicat familiei că cel condamnat era răposat de vreo opt ani.
Alexandru Căutiș, SURSA
