Nu trandaveste intr-o vreme atat de sfanta, ca e urat lucru. Si atat de multi monahi si mireni se nevoiesc sa laude pe Dumnezeu in aceasta vreme sfanta! Sfantul inlatura micile greseli si evita sa cada incet-incet in cele mari (Toma de Kempis). Intotdeauna se bucura seara, pentru ca si-a trecut ziua cu folos. Sfantul nu este un titlu de film. Nu este o eticheta scolara. Este o persoana. Vie. Printre noi. Poti fi chiar tu!
Macar o singura data
Stie ca Raiul e inlauntrul lui. Ca Imparatia lui Dumnezeu e pace si bucurie in Duhul Sfant. Sfantul este bogat: Il are pe Hristos (Toma de Kempis). Si Hristos ii e de ajuns. Hristos a vrut sa sufere si sa fie batjocorit: nici sfantul nu se plange pentru fie ce! Sufera cu Hristos. Imparateste cu Hristos! Ce ne lipseste: nu am patruns macar o singura data in viata launtrica a lui Iisus! Nu am sorbit macar o particica din inflacarata Lui iubire, incat sa nu ne mai ingrijoram daca ne place sau nu ne place ceva (Toma de Kempis). Inca certam orbul de ce nu vede...
Prietenilor, casnicilor ai lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi! Voi ati dobandit harnicia sufleteasca, noi de ce nu am putea? Elisei invie mortii prin putere de Sus! Ilie aduce ploaia. Petru il vindeca pe Enea. Da, sfantul nu cunoaste imposibilul; credinta lui modifica relieful montan.
Incantatoare "Ganduri despre sfinti" ale parintelui Staniloae: "Un sfint, chiar daca ridica la cel mai inalt grad niste insusiri prin care se remarca un anumit popor, inaltimea la care se ridica il face sa imbratiseze cu o iubire cuprinzatoare toti oamenii. In ei nu mai e nici un pic de egoism individual sau de exclusivism national. Prin aceasta ei sunt adevarate punti de infratire intre oameni si popoare. Prin sfinti se adanceste mai mult decat prin toti credinciosii sobornicitatea Bisericii, chiar daca aceasta nu inseamna stergerea deosebirilor intre popoarele ce fac parte din ea. Sobornicitatea se intareste prin ei si din partea dreptcredinciosilor din alte popoare pe masura ce ei devin cunoscuti acelora. Caci credinciosii aceia isi indreapta rugaciunile catre ei cu convingerea ca acesti sfinti se roaga lui Dumnezeu si pentru ei, cum de fapt se si intampla. De aceea ar fi bine ca diferitele Biserici ortodoxe sa-si insuseasca prin acte oficiale, cunoscute popoarelor lor, canonizarile de sfinti facute de fiecare Biserica sora, pentru a contribui cat mai mult la unirea popoarelor lor in evlavia inchinata reciproc sfintilor lor."
Multimile cauta semne
Parintele Iustin Popovici completeaza: "Sfintii s-au intrupat in Hristos si s-au hristificat, incat au izbutit sa infaptuiasca ceea ce Dumnezeu a lasat ca tel existentei omenesti: ei au devenit «dumnezei dupa har» si «hristosi dupa har», asa cum ne-a vestit intr-un mod atat de expresiv Sfantul Simeon Noul Teolog." Multimea cauta neincetat “semne si minuni, insa Domnul spune: "Nu vor primi nimic". Un sfant al zilelor noastre este un om ca toata lumea, dar fiinta lui este o intrebare de viata si de moarte adresata celorlalti (Evdokimov). Ce comoara este rugaciunea! prin rugaciune dobandim ORICE de la Domnul, toate lucrurile bune, biruind orice ispita, orice necaz, orice mahnire. Parintele Ioan de Kronstadt iubea mult florile si natura; oamenii ii aduceau intotdeauna flori. Uneori lua in mana vreun trandafir sau vreo dalie, inflorite si saruta floarea spunand: "Sarut mana care a facut aceste preaminunate miresme, O, Ziditorule!"
"Sfintii ii privesc pe oameni asa cum ii priveste Hristos, zice pr. Staniloae. Sfinti precum Sfantul Vasile, Sfantul Nicolae, Sfantul roman Calinic de la Cernica, care plangea cand nu avea bani sa le dea oamenilor, au lucrat la propovaduirea, la afirmarea credintei celorlalti, pregatindu-i sa fie oameni adevarati. Ei si-au iubit semenii si i-au indemnat si pe ceilalti sa ii iubeasca, au urmat instinctiv aceasta directie. Sfintii sunt remarcabili nu ca niste eroi sau specialisti pe care este greu sa ii inlocuiesti, ci prin aceasta forta spirituala, prin forta iubirii, a rugaciunii pentru oameni care este in ei, mai mult decat prin faptele lor".
Neprihanire prin comparatie
Un pacatos se mai poate pocai, dar un sfant niciodata (Claudiu Gorbanescu). Ionel Bratu explica: "Imi place cugetarea. Suna ca un semnal de alarma pentru cei carora le place sa se indreptateasca. Am gasit deseori in mine o tendinta pacatoasa: iti cunosti pacatele, dar le iubesti si nu vrei sa le parasesti. Atunci te uiti la cei din jur si constati ca si ei sunt pacatosi. Ba chiar, daca te gandesti bine, pacatele lor sunt mai "mari", mai "grave" decat ale tale. Iar tu ai circumstante atenuante, scuze pentru greselile tale. Am inventat un nume pentru acest tip de neprihanire: "neprihanire prin comparatie". Sa luam aminte la vina laodiceanului: crede ca e neprihanit, dar de fapt e nenorocit si sa ne cutremuram la gandul ca, daca nu ne pocaim, vom fi varsati din gura Lui. Daca vrei neprihanire prin comparatie, compara-te cu El. Iar daca in urma acestui "exercitiu spiritual" simti ca iti fuge pamantul de sub picioare, nu dispera: exista o cale mai buna si mai sigura: neprihanirea prin credinta in jertfa Lui. O, minunea dragostei divine - pacatul tau pus in spinarea Lui si neprihanirea Lui pusa pe umerii tai, ca o haina alba, curata, frumoasa."
Nevrotismul consumerismului
Un seminarist injunghiat de un coleg si pedepse controversate (victima exmatriculata, agresorul transferat!!!): prilej tocmai bun ca presa sa ne "devoreze". Stiti la ce ma gandesc? La asta: realitatea consumerista a devenit nevrotica. Avem apa calda curenta, dar avem si bombe atomice. Ateismul contemporan e autodistrugere! Lipsa religiozitatii conduce la pierderea busolei: pentru ce sa mai traim? Da, chiar asa, care mai poate fi scopul vietii noastre azi? Falsitatii societatii ii se opune modelul sfintilor. A tuturor sfintilor din patria cereasca. Asta, in general. Si, asa in particularul nostru balcanic, al sfintilor romani.
Ma cutremur cand imi amintesc de Marele Calinic! Vreau sa ma rog mai mult cand o cinstesc pe Teodora din raiul Sihlei. Zilnic o invoc pe Cuvioasa Paraschiva sa imi ocroteasca familia. Marele ierarh Iosif de la Partos ma vegheaza la capela SMURD. Sfintii nasaudeni au dat o nota de autenticitate pelerinajului. Si pot insira asa cateva zeci de membri ai Ecclesiei triumfatoare.
Ne eschivam cu neprevazutul, pentru a sta mai mult la job. Am devenit carieristi, intarziem la sarbatoarea familiei. Si suntem prea obositi deja la liturghia duminicala ca sa mai spunem si un acatist al sfintilor romani, sa citim despre sfintii inchisorilor sau povetele parintelui Arsenie Boca. Dar azi, macar azi, in special azi, vom proceda altfel: vom cumpara ceva special pentru casa. La ce va ganditi? Ia sa vedem, voi ce ati cumpara? Pai, cel mai potrivit intr-o astfel de zi ar fi o haina si o paine pentru un sarac. Da, sa cumparam mai multe lacrimi! Sfintilor romani, calauziti-ne pasii!
Gramatica mantuirii
Sfanta Scriptura, autentica declaratie de dragoste! Asta au inteles sfintii romani: sa indrageasca tot cuvantul hranitor de suflet. Noi colaboram cu ei, dar nu mai putem accesa speculatiile. Sfintii romani nu au nevoie de complimentele noastre, ci de complemente de loc (in inchisoare am cercetat pe fratii Mirelui), de timp (in amurg am citit presa Raiului), de mod (iertand, am scapat de povara), de scop (cu scopul de a evita iadul), de cauza (din cauza pacatelor, inima nu poate simti pacea Duhului) si concesiv (cu toate ca suntem pacatosi, suntem fiii adoptivi ai Tatalui). Desi mai avem ore, plecam de la Scoala: asa gandesc cei ce nu ii cinstesc pe sfinti. Noi ne pregatim pentru Examen, mai ales ca poate fi maine sau chiar la noapte.
Mai bine sa ne rugam:
"Sfintilor romani, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapanul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste ingeri in trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, inaintea tronului lui Dumnezeu, rugandu-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne intoarca spre toata fapta cea buna.
Noi credem si marturisim ca voi, sfintilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit in aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintai ajutor in fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, impreuna cu Maica Domnului, de toate greutatile si incercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt ingaduite spre pocainta si spre intoarcere la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra. Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si indurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim.
Ca, iata, cu nenumarate pacate Il mahnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfranarea cea rusinoasa, cu hotii si viclenii si minciuni, si indeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am indepartat sfintilor, intru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si ravna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne intoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam intru care sa se slaveasca sfant numele Lui."
Romanul adolescentului miop
Acum, ca ne-am rugat, intelegem putin mai bine (chiar daca tot incomplet) modul de viata al sfintilor. Sfinte Calinic de la Cernica, roaga-te sa ne vindecam de miopia sufletului! Mijloceste pentru noi: sa cautam a deslusi cu ochii mintii ce ne asteapta maine (viata fara sfarsit) si sa ne inaltam inimile spre patria cea de sus (sf. Ioan de Kronstadt). E o miopie a privi doar la prezentul crud.
Un alt fel de Schengen
Ne rugam sfintilor romani, neinlocuind nicidecum Absolutul. Cand ne rugam Domnului, sa cautam sa ne inchipuim in minte CUI NE RUGAM: Imparatului a toata faptura, Cel fara de inceput si fara de sfarsit (sf. Ioan de Kronstadt). Asadar, casnicilor ai lui Dumnezeu traitori pe aceste meleaguri, vrem sa avem aceeasi cetatenie cu voi si Dincolo! Sa fim si acolo pe aceleasi meleaguri, in aceeasi patrie. Cerem asta, desi suntem atat de pacatosi!
O bariera sfartecatoare
Fara ajutorul vostru, Cuvioasa Parascheva si Sfinte Calinic, nu trece nici macar o singura zi fara sa ne lovim de un obstacol grozav: pacatul. El ne raneste si ne sfarteca inima (sf. Ioan de Kronstadt). Dar nu renuntam: pentru a depasi anxietatea si haosul, Il avem zi de zi alaturi de noi pe Invatatorul Iisus Hristos. Si va avem pe voi, Sfintilor Tatiana, Filofteea, Nicodim, Sava si Emilian!
Ganguriri
Voi ne-ati invatat sa fim ca pruncii atunci cand ne rugam, dupa sfatul Mirelui. Sa fim asemenea unui prunc care abia incepe sa gangureasca: duhul nostru sa fie una cu cel al rugaciunii pe care o spunem. Multumim, cuvioasa Teodora pentru ajutor! Cand preotul rosteste ectenia mare, toti suntem una: in ea se face pomenire de toate madularele Bisericii.
Sa nu ne batem gura degeaba
Ne rugam tie, sfanta Filofteea, ca prin inocenta ta ne amintesti sa fim flamanzi de rugaciune: sa dorim cu staruinta bunatatile dupa care tanjim (iertarea pacatelor si staruinta in virtute). Altminteri, ne batem gura degeaba (sf. Ioan de Kronstadt). Cat de mult ne vatama pacatul, chiar de o singura zi nu am urmat exemplul tau, sfanta Filofteea! Dintr-o data ne simtim inima cuprinsa de ceva rau. Ceea ce e bun ne sta pe buze, dar nu il simtim.
Foame
Bucura-te, sfinte Ioan Casian: "Ar trebui sa vorbesc in primul rand despre stomac, opusul imbuibarii si despre cum se posteste si cat de mult trebuie sa mananci. Nu trebuie sa spun nimic de la mine, ci numai ceea ce am primit de la Parintii desertului. Ei nu ne-au dat doar o singura regula privind postul sau o singura masura pentru mancat, pentru ca nu toti oamenii au aceeasi rezistenta; varsta, boala sau delicatetea trupului fac diferenta. Dar ei ne-au dat tuturor un singur scop: sa evitam sa mancam prea mult si sa ne umplem burtile... O regula simpla de auto-control pusa pe tapet de Parinti este aceasta: opreste-te din mancat cat inca iti este foame si nu continua pana te-ai saturat."
Canonisire
Extraordinar, Sf. Ioan Iacob Hozevitul:
"Am aicea zeci de plangeri
scrise doar ca sa te cert,
dar din ceruri, mii de glasuri
striga astazi sa te iert!
Mergi la slujba ta in pace,
dar sa nu mai faci sminteli.
Si sa nu ma uiti pe mine
la a slujbei randuieli!"
Sa nu bagati seama de moarte
Gh. Sincai despre Brancoveanu cel sfant;
Odata cu Brancovanul au pierit cei patru feciori ai lui, carora el le-a grait astfel in ora mortii:Iata, toate avutiile si orice am avut, am pierdut! Sa nu ne pierdem incai sufletele... Stati tare si barbateste, dragii mei! Sa nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos, mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit. Credeti tare intru aceasta si nu va miscati, nici va clatiti din credinta voastra pentru viata si lumea aceasta...Acestea zicand el, porunci imparatul de le taiara capetele, intai ale feciorilor, incepand de la cel mai tanar, si mai pe urma a taiat capul lui Constantin Brancovanu, si aruncara trupurile in mare. Si crestinii, dupa aceea, aflandu-le, le-au astrucat la Patriarhie.
Mir, tamaie si ceva in plus
Ramona Pop marturiseste despre intalnirea cu moastele sf. Ghelasie: "Au fost primele moaste pe care le-am sarutat direct, adica fara a saruta sticla care acopera de obicei moastele asezate intr-o racla. A avut un impact puternic asupra mea. Se intampla demult, cu ani in urma, cand ma aflam cu cativa colegi si cu un parinte profesor de la facultate, intr-un pelerinaj prin tara.
La Ramet m-au uimit mai intai stancile. O batranica ce sedea langa mine, in autocar (caci eram doar vreo cinci studenti, in rest- credinciosii dintr-o parohie) mi-a spus ca atunci cand voi vedea multe stani, sa stiu ca ne apropiem de Ramet. Nu intelgeam prea bine ce-mi spune. Ma asteptam sa vad ciobani cu stana de oi, oricum era zona de munte. Dar ea se referea la stanci. Iar cine a fost acolo stie ca manastirea are in jurul ei stanci imense. Nu mai vazusem asa ceva.
Apoi m-au uimit Sfintele Moaste. Am sarutat moastele sfantului si am simtit o mireasma puternica. Era ca de mir, tamaie si ceva in plus. O mireasma cum nu mai simtisem. Dupa un timp stiu ca am baut apa si am simtit din nou mireasma aceea, foarte puternic.
Intalnirea cu un sfantul Ghelasie mi-a ramas in suflet."
Odata, fiind cu ucenicii la adunat fan si fiind mare arsita, Cuviosul Ghelasie a cazut in genunchi la rugaciune. Apoi, insemnandu-se cu semnul crucii, a lovit cu toiagul in pamant, de unde a iesit un izvor de apa rece, care se vede pana astazi si este numit Fantana vladichii. In traditie se spune ca atunci cand Sfantul Ghelasie a adormit intru Domnul, clopotele de la sapte biserici au inceput sa sune singure. Fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii de piatra si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui.
Singurii normali sunt nebunii detasati
Oamenii de succes sunt fericiti. Depinde insa ce fel de succes cautam. Nu putem fi lipsiti de entuziasm si nu cautam aprecieri. Ce au facut sfintii: s-au detasat de problemele financiare! Asta ne lipseste (zice un crestin)! Asta ne MAI lipseste (cu sens peiorativ, zice un ateu)! Si sfintii romani au facut investitii, iar contemporanii i-au socotit nebuni. Pentru ca marea lor avere era credinta, iar nebunia devenise sfanta. Tocmai ei ramasesera singurii normali.
Marius Matei
