Despre oameni și carduri - ep.1
Nu știu ce se întâmplă în restul cabinetelor și spitalelor din țară cu cardurile de sănătate pentru că de ceva vreme nu mai am timp să mă uit la știri, dar îmi sunt suficienți pacienții mei ca să recunosc un haos în desfășurare.
De două zile încoace fazele demențiale s-au succedat vertiginos și-mi pare rău că nu am forța să le dezvolt și nici inspirația să le înfloresc așa că vi le prezint ca atare, printre picături.
O doamnă la prima prezentare.
- Dom' doctor, să nu vă supărați pe mine, dar am o problemă!
- Ce problemă?
- Cu cardul.
- Ce-i cu cardul?
- L-am pierdut.
Atât de mult se luptă unii să intre în posesia acestui card încât, fără să gândesc prea mult, adresez o întrebare absolut idioată de care mi-e rușine și acum, după 12 ore:
- Cum l-ați pierdut?
Răspuns cu care pacienta mea are voie să se mândrească veșnic:
- Cum se pierd, de obicei, cheile.
Despre oameni și carduri - ep.2
În urmă cu 5 minute.
Consult pacientul, asistenta mea scrie trimiterile, introducem cardul: eroare de card.
Asistenta scoate cardul, îl freacă cu un șervețel, îl bagă în cititor (de carduri, ca să fim în clar) - nimic. Nu se predă. Îl mai scoate o dată, îl șterge cu bluza de bumbac 100%, nimic. Restartează calculatorul, introduce din nou cardul. În sfârșit sistemul îl recunoaște!
- Introduceți PIN-ul, vă rog!
Introduce pacientul PIN-ul - mesaj pe ecran : introduceți un card valid.
Iau situația în mâinile mele. Scot cardul, îl frec de halat până lucește, îl bag la loc - se blochează programul.
Mă enervez, scot cardul îl mai frec o dată. Șoc! Funcționează.
După numai 20 de minute am reușit!
Pacientul, sincer binevoitor:
- Data viitoare îl frec eu acasă de-l iau dracii!
Despre oameni și carduri – ep. 3
Tot o doamnă, dar la n-șpea prezență la mine în cabinet.
- Aveți cardul?
- Sigur că da, dom' doctor!
- Mi-l dați și mie, vă rog?
- Poftiți!De-al soțului aveți nevoie?
- N-am ce face cu al soțului. O să i-l cer când vine la consult.
- Nu i-l cereți lui. Mi-l cereți mie!
Hotărârea doamnei mă pune pe gânduri. Și la cât m-am îngrășat în ultima vreme de la bulima asta de stress gândurile se cam pleoștesc.
- De ce, doamnă?
- Nu i-l dau pe mână.
- Vă e teamă că-l pierde?
Se apropie conspirativă de mine.
- Mi-e teamă că-l bea, că mi-a băut tot de prin casă.
Starea anxios-depresivă pe care o traversez e brutal curmată de un acces de râs incontinent. Apoi se naște speranța: se poate bea cu cardul de sănătate? Și tocmai noi, doctorii, n-am fost informați…
- Cum să-l bea, doamnă?
- Păi n-ați văzut că a dat la televizor că ar fi bani pe el?
- Asta a fost o glumă a unora cu mult timp liber.
- Da, așa ziceau și la televizor. Dar ați încercat dvs. și ați văzut că nu-s bani pe el?
În noaptea asta mă duc la băut. Cu cardul de sănătate al nevestei că eu n-am. Și oricum n-avea farmec să beau sănătatea mea.
Sursa: Facebook
