Despre oameni și carduri - ep.1
Nu È™tiu ce se întâmplă în restul cabinetelor È™i spitalelor din È›ară cu cardurile de sănătate pentru că de ceva vreme nu mai am timp să mă uit la È™tiri, dar îmi sunt suficienÈ›i pacienÈ›ii mei ca să recunosc un haos în desfășurare.
De două zile încoace fazele demenÈ›iale s-au succedat vertiginos È™i-mi pare rău că nu am forÈ›a să le dezvolt È™i nici inspiraÈ›ia să le înfloresc aÈ™a că vi le prezint ca atare, printre picături.
O doamnă la prima prezentare.
- Dom' doctor, să nu vă supărați pe mine, dar am o problemă!
- Ce problemă?
- Cu cardul.
- Ce-i cu cardul?
- L-am pierdut.
Atât de mult se luptă unii să intre în posesia acestui card încât, fără să gândesc prea mult, adresez o întrebare absolut idioată de care mi-e ruÈ™ine È™i acum, după 12 ore:
- Cum l-ați pierdut?
Răspuns cu care pacienta mea are voie să se mândrească veÈ™nic:
- Cum se pierd, de obicei, cheile.
Despre oameni și carduri - ep.2
În urmă cu 5 minute.
Consult pacientul, asistenta mea scrie trimiterile, introducem cardul: eroare de card.
Asistenta scoate cardul, îl freacă cu un È™erveÈ›el, îl bagă în cititor (de carduri, ca să fim în clar) - nimic. Nu se predă. Îl mai scoate o dată, îl È™terge cu bluza de bumbac 100%, nimic. Restartează calculatorul, introduce din nou cardul. În sfârÈ™it sistemul îl recunoaÈ™te!
- Introduceți PIN-ul, vă rog!
Introduce pacientul PIN-ul - mesaj pe ecran : introduceți un card valid.
Iau situaÈ›ia în mâinile mele. Scot cardul, îl frec de halat până luceÈ™te, îl bag la loc - se blochează programul.
Mă enervez, scot cardul îl mai frec o dată. Șoc! FuncÈ›ionează.
După numai 20 de minute am reușit!
Pacientul, sincer binevoitor:
- Data viitoare îl frec eu acasă de-l iau dracii!
Despre oameni È™i carduri – ep. 3
Tot o doamnă, dar la n-È™pea prezență la mine în cabinet.
- Aveți cardul?
- Sigur că da, dom' doctor!
- Mi-l dați și mie, vă rog?
- Poftiți!De-al soțului aveți nevoie?
- N-am ce face cu al soÈ›ului. O să i-l cer când vine la consult.
- Nu i-l cereți lui. Mi-l cereți mie!
Hotărârea doamnei mă pune pe gânduri. Și la cât m-am îngrășat în ultima vreme de la bulima asta de stress gândurile se cam pleoÈ™tesc.
- De ce, doamnă?
- Nu i-l dau pe mână.
- Vă e teamă că-l pierde?
Se apropie conspirativă de mine.
- Mi-e teamă că-l bea, că mi-a băut tot de prin casă.
Starea anxios-depresivă pe care o traversez e brutal curmată de un acces de râs incontinent. Apoi se naÈ™te speranÈ›a: se poate bea cu cardul de sănătate? Și tocmai noi, doctorii, n-am fost informaÈ›i…
- Cum să-l bea, doamnă?
- Păi n-ați văzut că a dat la televizor că ar fi bani pe el?
- Asta a fost o glumă a unora cu mult timp liber.
- Da, aÈ™a ziceau È™i la televizor. Dar aÈ›i încercat dvs. È™i aÈ›i văzut că nu-s bani pe el?
În noaptea asta mă duc la băut. Cu cardul de sănătate al nevestei că eu n-am. Și oricum n-avea farmec să beau sănătatea mea.
Sursa: Facebook
