Când se atrage atenţia asupra prostiilor fundamentale pe care Bucureştiul le face în proiectarea dezvoltării ţării, sunt furnizate răspunsuri în batjocură.
Atunci când nu ai, nu prea înţelegi ce pierzi. Unii, şi nu puţini, consideră încă autostrăzile şi infrastructura de transport modernă o tichie de mărgăritar, un moft ale cărui beneficii sunt limitate sau greu de cuantificat. Prin urmare, ar fi mai simplu să comparăm cu diferite domenii situaţia de discriminare la care statul român supune regiunea Moldovei în privinţa planurilor concrete de construcţie a autostrăzilor. Pentru a înţelege monstruozitatea acestei obtuzităţi istorice şi deposedarea sistematică de viitor a moldovenilor, rog profesorii, medicii, judecătorii, militarii, fermierii să se gândească la situaţii perfect aberante, dar similare, din domeniile lor. Cum ar fi dacă:
- Ministerul Educaţiei ar permite construirea în Moldova doar a grădiniţelor şi şcolilor primare, în timp ce în Bucureşti şi Transilvania ar finanţa licee şi universităţi?
- În Bucureşti şi Transilvania ar fi finanţate spitale şi clinici specializate în pediatrie, oncologie, chirurgie, psihiatrie, infecţioase şi în celelalte specialităţi medicale etc., în timp ce în Moldova Ministerul Sănătăţii ar autoriza doar funcţionarea cabinetelor medicilor de familie?
- Cum ar fi dacă Registrul Auto Român ar permite înregistrarea în Moldova doar a automobilelor pentru permise categoria B, iar în Bucureşti şi Transilvania ar autoriza şi circulaţia tirurilor, autocamioanelor sau tractoarelor?
- Cum ar fi dacă în Moldova am avea numai judecătorii şi tribunale, iar Curţile de Apel ar funcţiona doar în Bucureşti şi în câteva judeţe din Transilvania?
- Cum ar fi dacă Autoritatea Aeronautică Română ar autoriza pe aeroporturile din Iaşi, Bacău sau Suceava doar decolarea baloanelor cu aer cald şi a avioanelor de agrement, iar din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara ori Sibiu ar aproba zborul boeingurilor 737?
- Cum ar fi dacă din miliardele de euro cheltuite de România pentru înzestrarea armatei, Statul Major ar decide, în caz de război, concentrarea în Moldova a trupelor dotate cu kalaşnikoave şi grenade de mână, iar tancurile, avioanele F-16 şi elicopterele Apache ar fi păstrate pentru apărarea Bucureştiului şi Ardealului?
- Cum ar fi dacă APIA ar acorda fermierilor moldoveni subvenţii înjumătăţite pentru înfiinţarea culturilor şi pentru creşterea animalelor în comparaţie cu producătorii din Muntenia şi Transilvania?
- Cum ar reacţiona oamenii de afaceri dacă în Moldova ar fi permisă numai activitatea microîntreprinderilor şi a asociaţiilor familiale, în timp ce IMM-urile şi multinaţionalele ar activa în Bucureşti sau judeţe din vest?
- În fine, ce ar spune IT-iştii dacă viteza de transfer a internetului în Moldova aprobată de autorităţile de reglementare ar fi la un sfert din cea din Transilvania şi Bucureşti?
Vi s-ar părea absurd, nedrept, de neînţeles! V-aţi revolta, desigur, pentru că plătiţi impozite şi statul nu vă oferă condiţii egale cu bucureştenii sau ardeleni în educaţie, servicii medicale specializate, căi de atac în justiţie, securitate etc.
Situaţiile discriminatorii teoretice menţionate mai sus se regăsesc în mod real în transporturi. În contextul de faţă, în privinţa calităţii şi capacităţii reţelei de drumuri de a realiza o conexiune rapidă şi eficientă cu Europa, planul e ca Moldova să fie menţinută şi pentru deceniile următoare într-o ligă de mâna a treia a afacerilor, transporturilor, schimburilor şi producţiei de bunuri. Moldova e condamnată la subdezvoltare.
Partea a doua e şi mai revoltătoare. Când se atrage atenţia asupra prostiilor fundamentale pe care Bucureştiul le face în proiectarea dezvoltării ţării, sunt furnizate răspunsuri în batjocură. Cum ar fi ca un medic să audă de la Ministerul Sănătăţii: „De ce aveţi nevoie de clinici de specialitate în Moldova? Acolo se moare doar de lene şi alcoolism”. Cum ar fi să cereţi învăţământ superior şi să vi se răspundă: „Dar la ce le trebuie analfabeţilor de moldoveni să studieze?”. Cum ar fi să cereţi ca avioanele F-16 să apere Moldova şi să vi se spună: „Acolo nu e ceva de apărat, e doar teren de invazie, zonă tampon”. Cum ar fi dacă vă judecaţi la Iaşi, Vaslui sau Bacău şi să vi se spună: „Acolo nu se poate face dreptate, ia duceţi-vă voi la Bucureşti sau Timişoara”.
Cam aşa se răspunde moldovenilor, când se cer termene clare pentru începerea lucrărilor la autostrăzi. Adaptat: „Le facem în Parteneriat-Public-Privat!” Adică, la Sfântu-Aşteaptă, care e după Paştele Cailor şi fix în mileniul când o zbura porcul.
MIHAI CHIPER, in Ziarul de Iasi