Cauza principala a atator procese pierdute este lipsa de respect sau neglijenta functionarilor decidenti fata de ceilalti angajati de la stat. Obiceiuri vechi, neconforme cu un stat de drept cum ar fi deciziile impuse administrativ, neglijand drepturile angajatilor si incalcand contractele de munca.
Majorarea salariilor bugetarilor poate fi realizata unilateral, fie pentru a compensa inflatia, fie pentru a ridica nivelul de salarizare. In acest caz, angajatul nu se supara, cel mai adesea chiar o merita, de aceea accepta tacit si nu va da statul in judecata pentru acest lucru.
Reducerea lor este insa un act unilateral, care aduce prejudicii semnatarului contractului de munca. Nimanui nu-i convine sa i se reduca salariul fara acordul sau, deoarece este vorba de a presta aceeasi munca pe bani mai putini.
Evitarea acestor situatii se poate face prin marirea conditionata pentru ceea ce depaseste rata inflatiei. Aceasta marire poate fi legata de performanta economica ulterioara a tarii sau a angajatului si poate fi revizuita la anumite intervale. Cu o astfel de masura de prevedere, acceptata de angajat, se poate reveni legal la salariile mai mici daca rezultatele economice nu mai permit sustinerea acestora.
Am trait intr-un stat totalitar in care deciziile de la ministere si Guvern nu se puteau comenta. Unii dintre functionari mai aplica si dupa mai bine de 20 de ani aceeasi metoda dictatoriala de a trata angajatul de la stat. Se uita ca statul nu este o supraentitate, ci este format si din angajatii sai.
Aparatul administrativ nu poate actiona dupa buna voire, impotriva oricarui angajat, legile protejeaza partile din contractele de munca. Poate si juristii statului sunt mai slabi, dar chiar daca sunt buni si atrag atentia, sefii se cred mai destepti si, din scaunele lor inalte, deasupra legii si a umilului cetatean.
Nu se poate ca si astazi sa se ia decizii unilaterale de prin birouri ministeriale, statul sa piarda apoi toate procesele, sa trebuiasca apoi sa dea sume imense si nimeni sa nu raspunda de nimic.
Daca nu se urmaresc vinovatii pana la cel mai inalt nivel, nimeni nu isi va asuma responsabilitatea fata de deciziile unilaterale, ilegale si abuzive si vom avea in continuare functionari decisi sa ignore contractele de munca, indiferent de consecinte.
Vina apartine si celor care se grabesc sa puna in practica deciziile care le cer sa nu respecte contractele de munca. Orice angajator trebuie sa negocieze cu angajatii si sa modifice prin act aditional orice schimbare din contractul de munca.
Impunerea abuziva atrage repercusiuni, dar ea poate fi evitata prin reamintirea unui dicton simplu: "Ce tie nu iti place altuia nu ii face!". Baza legala asigura aproape in toate domeniile egalitatea partilor contractante.
Intimidarea din partea superiorilor nu tine loc de lege in instanta, nu protejeaza pe cei care asculta neconditionat. Poate candva organele de control vor identifica sursa derapajelor pentru numarul imens de procese pierdute si vor trage la raspundere vinovatii.
Si, ca sa doarma linistiti, este mai bine pentru decidenti sa nu se joace nici cu banii statului, oferindu-i fara rezerve, cu interese partinice, nici cu nervii angajatilor, avand in vedere ca ne tot aliniem cu preturile la Occident, dar uitam sa aliniem si salariile.
Ioan Vlasin, ziare.com
