"In apropiere de statia de metrou sta o femeie de o varsta nedefinita. Are parul incalcit si murdar, iar capul il tine plecat a jale.
Femeia sade pe jos; e murdar, iar langa ea se afla o punga. In punga aia, oamenii arunca bani. Pe bratele femeii doarme un prunc de doi ani. Are o bonetica murdara si hainele murdare.
"Madona cu copilul" – multi trecatori o sa dea bani. Oamenii de felul nostru – noua intotdeauna ne pare rau de cei mai putin norocosi. Suntem gata sa le dam celor nenorociti ultima camasa, ultimul banut din buzunar si sa nu ne gandim niciodata la altceva. A ajuta pare sa insemne "a face o treaba buna"…
Am trecut pe langa o cersetoare timp de vreo luna de zile. N-am dat niciun ban, pentru ca stiam ca e un smen practicat de o banda si ca banii stransi de cersetori o sa fie dati celui care controleaza cersetorii din zona respectiva. Iar oamenii aceia detin numeroase proprietati si masini de lux.
Oh, desigur, si cersetorul primeste ceva. "O sticla de vodca seara si o saorma".
O luna mai tarziu, trecand pe langa cersetori, ma loveste brusc socul unei revelatii.
Stau la intersectia aglomerata si ma holbez la copil, imbracat ca intotdeauna, in costumasul murdar. Mi-am dat seama ca ceva nu prea era "in regula" – sa gasesti un copil intr-o statie de metrou murdara, de dimineata pana seara.
Copilul dormea. Nu plangea si nu tipa niciodata; era mereu adormit, cu fata ingropata in genunchiul femeii care ii era MAMA.
Dragi cititori, are vreunul dintre voi copii? Va amintiti cat de mult dorm pe la varsta de 1-2-3 ani? O ora sau doua, maxim trei (nu consecutive) de somn dupa amiaza si dupa aia se pornesc din nou la viermuit. Însa toata luna, in fiecare zi de mers la metrou, n-am vazut niciodata un copil treaz! M-am uitat la omuletul cu fata ingropata in genunchiul mamei lui, apoi la cersetoare – si banuiala a inceput sa creasca treptat in mintea mea.
– De ce doarme tot timpul?! am intrebat, uitandu-ma la copil.
Cersetoarea s-a prefacut ca nu ma aude. Si-a lasat ochii in jos si si-a ascuns fata in gulerul jacheticii copilului. Am repetat intrebarea. Femeia s-a uitat din nou in sus. Se uita undeva in spatele meu, obosita si vizibil iritata. Privirea ei semana cu a unei creaturi de pe alta planeta.
-Sterge-o… a murmurat printre buze.
-De ce e adormit?! aproape ca am strigat eu…
În spatele meu, cineva mi-a pus o mana pe umar. M-am uitat inapoi. Un batran se uita la mine dezaprobator:
– Ce vrei cu ea? Nu vezi ce greu a lovit-o viata… Hm?
Scoate niste banuti din buzunar si ii arunca in punga cersetoarei.
Cersetoarea a facut cu mana semnul crucii, afisand un chip de umilinta si de jale universala. Tipul si-a luat mana de pe umarul meu si a iesit din statia de metrou.
Pun pariu ca, acasa, o sa povesteasca despre cum a aparat el o biata femeie saraca de un om fara suflet, la metrou.
A doua zi am sunat un prieten. Era un tip amuzant, cu ochi ca maslinele, rroman. Reusise sa faca doar trei ani de scoala. Lipsa totala de educatie nu il impiedica sa se plimbe pe strazile orasului in masini straine scumpe si sa locuiasca intr-o “casuta cu nenumarate ferestre si balcoane. De la prietenul meu am reusit sa aflu ca aceasta afacere, in ciuda aparentei spontaneitati, este in mod clar organizata. Este supravegheata de retele organizate de cersetorie. Copiii folositi sunt "inchiriati" de la familii de alcoolici sau sunt pur si simplu furati.
Eu trebuia sa aflu raspunsul la intrebarea – de ce doarme copilul? Si l-am primit. Prietenul meu rrom a rostit fraza in mod absolut obisnuit, cu o voce calma, ca si cum ar fi vorbit despre vreme, facandu-ma sa ma zvarcolesc sub impactul socului:
- Sunt pe heroina, sau pe vodca…
Am ramas consternat. "Cine e pe heroina? Cine e pe vodca?".
Mi-a raspuns:
- Copilul, ca sa nu tipe. Femeile stau cu el toata ziua; iti imaginezi ca puradelul s-ar plictisi…
Ca sa tina copilul adormit toata ziua, il indopau cu vodca sau cu droguri. Desigur, organismul copiilor nu e capabil sa faca fata unui asemenea soc. Si adesea, copiii mor. Si lucrul cel mai ingrozitor – uneori copiii mor in timpul "zilei de lucru". Iar mama imaginara trebuie sa tina pe brate un copil mort, pana seara. Astea sunt regulile. Iar trecatorii o sa arunce ceva banuti in punga si vor crede ca fac o fapta morala. Ca ajuta o "mama singura"…
A doua zi mergeam prin apropierea aceleiasi statii de metrou. Mi-am scos la lumina identitatea de jurnalist si m-am pregatit sa pornesc o conversatie serioasa. Dar n-a mers. Însa a scos la iveala urmatoarele…
O femeie statea pe jos si tinea pe brate un copil. Am intrebat-o despre actele copilului si, lucrul cel mai important, unde e copilul de ieri – lucru pe care ea l-a ignorat pur si simplu.
Întrebarile mele nu au fost ignorate de trecatori. Mi s-a spus ca sunt nebun, sa tip la o biata cersetoare cu un copil. Pana la urma, am fost scos din statia de metrou, in suturi si huiduieli. Singurul lucru care imi mai ramanea de facut era sa sun la politie. Cand a sosit politia, cersetoarea si copilul disparusera. Am ramas acolo, cu un sentiment deplin de "Încerc sa ma lupt cu morile de vant".
Cand vedeti la metrou sau pe strada femei cu copii, care cersesc, ganditi-va inainte sa duceti mana la buzunar. Ganditi-va ca, daca n-ar fi fost sutele si miile noastre de maini care se duc catre buzunar, afacerea asta ar fi murit. Ar fi murit afacerea, si nu copiii – indopati cu vodca sau cu droguri. Nu va uitati la copilul adormit cu afectiune. Ci vedeti acolo oroarea… De vreme ce cititi acest articol, acum stiti de ce doarme copilul din bratele cersetoarei".
sursa: simonnesacaliu.wordpress.ro
