Dacă ar fi să ne luăm după recentele declaraţii ale lui Achim Irimescu, tot ce punem pe masă poate reprezenta un pericol pentru sănătatea noastră. Trist e că rezultatele unor controale întreprinse la nivel naţional îi dau dreptate ministrului, care atenţionează că cei care scot alimente pe piaţă apelează la trucuri mizerabile pentru a-şi vinde marfa. "Importatorii se orientează şi aduc produse la sfârşit de termen de valabilitate sau chiar depăşit. În România sunt cazuri în care salamul se spală cu oţet; se schimbă saramura la brânză, iar brânza se bagă din nou la vânzare. Statul nu-şi face datoria, ANPC nu şi-o face. Alţii controlează ce intră din România, noi de ce să nu controlăm ce primim de la alţii?", spune Achim Irimescu, citat de Ziarul Financiar.
Reprezentanţii autorităţilor de control au descoperit adesea produse cu termen depăşit care erau gătite pentru a le fi mascate defectele. Carnea tocată care se apropia de expirare era modelată sub formă de mititei în vederea comercializării rapide pe timp de vară, la caserolă, şi la preţ mai mare. Salamul se spală cu oţet sau detergent pentru a i se da un aspect de proaspăt, iar etichetele cu termenul de valabilitate sunt schimbate pentru vânzare peste termen.
Doctorul Zilei spune cum verifici dacă produsele alimentare sunt conforme şi proaspete:
Carnea de porc/vită. Carnea de porc trebuie să aibă o culoare roşie şi să fie elastică. Dacă o apăsaţi cu degetul trebuie să revină la forma iniţială, să nu rămână cu forma degetului impregnată. Specialiştii sanitar-veterinari recomandă să nu cumpărăm niciodată carne gata tocată, ci să alegem bucata din galantar şi să-i cerem vânzătorului să o toace în faţa noastră. Carnea condimentată sau marinată în baiţuri cu ierburi aromatice poate ascunde faptul că e veche. Dacă vreţi să cumpăraţi mâncare gătită de la raioanele hypermarket-urilor, evitaţi tocăturile! Acestea ar putea fi preparate din carne cu termen de valabilitate depăşit. "Conform standardelor, carnea de vită, dar şi alt tip de carne, trebuie să fie de culoare roşu închis, intactă, conform porţiunii, fără cheaguri de sânge sau pudră de oase. Mirosul trebuie să fie unul plăcut", ne spune Mihai Vişan, director executiv al Romalimenta, federaţia patronatelor din industria alimentară.
Carnea de miel. Fiindcă Paştele se apropie, vigilenţa noastră trebuie să crească în aceste zile. Carnea de miel se vinde acum pe toate tarabele, fie autorizate, fie nu, iar riscul îmbolnăvirilor este ridicat. Carnea de miel sau ied proaspătă e de culoare roz spre roşu, cu o consistenţă fermă şi elastică, atât la suprafaţă, cât şi în secţiune. Prin apăsare cu degetul revine la forma iniţială, iar prin presare exprimă greu suc limpede. Carnea de miel sau ied rezultată în urma sacrificărilor în spaţiile amenajate temporar e marcată cu ştampilă rotundă, cu un diametru de 3,5 cm, în interiorul căreia este înscris indicativul judeţului, urmat de codul numeric acordat de DSVSA judeţeană.
Peştele. Carnea de peşte este extrem de perisabilă, iar cei care o comercializează riscă adesea să rămână cu marfa nevândută. Pentru a scoate profit, apelează la diferite trucuri care, de cele mai multe ori, au urmări grave asupra sănătăţii populaţiei. Un peşte proaspăt va avea întotdeauna branhiile de culoare roşu-aprins. Asta înseamnă că peştele a fost prins de curând şi nu a stat în galantare mai mult de 24-36 de ore. După această perioadă, produsul se păstrează la gheaţă, însă, cu timpul, branhiile capătă un aspect rozaliu şi, în final, maroniu. În acest stadiu, peştele începe să miroasă şi să prezinte un mucus specific cărnii stricate. Nu se mai poate consuma sub nici o formă. "Dacă peştele este proaspăt, solzii se vor curăţa destul de greu. Atunci când iei peştele în mână nu trebuie să rămână solzi", subliniază medicul Eduard Adamescu, nutriţionist la Cabinetul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. Peştele proaspăt are un termen de valabilitate mai scurt. Trebuie consumat în ziua în care l-aţi cumpărat şi poate fi ţinut în frigider nu mai mult de o zi dacă este bine sărat. Peştele file în carcasă are un termen de valabilitate mai mare.
Salamul. Produsele din carne din categoria mezelurilor pot fi cel mai greu verificate, întrucât sunt realizate din carne de lucru (ce rămâne în urma porţionării) cu termen de valabilitate îndoielnic. Pentru a le ascunde defectele, dar şi pentru a le spori termenul de valabilitate, salamurile sunt
îmbunătăţitecu stabilizatori, arome, condimente, conservanţi şi coloranţi. Deşi nu există mezeluri sănătoase (adesea asociate cu apariţia cancerului la colon), unele dintre ele sunt mai puţin periculoase. Cu cât salamul e mai viu colorat (roşu aprins), cu atât el conţine mai mulţi conservanţi, stabilizatori şi arome. De aceea, e bine să alegeţi un salam cu o culoare apropiată de cea pe care o are carnea în momentul preparării salamului (maronie).
Iaurtul şi laptele
Iaurtul era folosit în trecut pentru conservarea cărnii, pentru a împiedica înmulţirea bacteriilor. Dacă iaurtul nu este desfăcut, rezistă şi două-trei zile peste data de expirare înscrisă pe ambalaj, însă, odată ce l-aţi deschis, trebuie consumat în aceeaşi zi.Laptele rezistă câteva zile după data de valabilitate dacă este ţinut în frigider la mai puţin de 5 grade Celsius. Atât timp cât nu şi-a schimbat culoarea şi nu are un miros înţepător este sigur pentru consum. Dacă se descompune şi devine brânzos, înseamnă că este stricat. Trebuie consumat în aceeaşi zi în care este deschis.
Pe de altă parte, în cazul brânzei ambalate termenul de valabilitate este mai mare decât în cazul celei proaspete. Păstrată la frigider, rezistă şi o lună de la deschidere. Brânza prospătă, moale, expiră în cinci-şase zile, până când prinde crustă de mucegai.
Ouăle. Ouăle mai vechi de trei săptămâni pot fi suspecte de salmonella şi alte bacterii periculoase pentru sănătatea celor care le consumă. Pentru a le testa prospeţimea, puteţi face următorul experiment: scufundaţi oul într-un pahar cu apă.
Dacă “se duce la fund, înseamnă că este bun de consum, dacă pluteşte, este stricat, pentru că apa şi conţinutul încep să se evapore. În plus, un ou stricat are un miros puternic de sulf.
În schimb, alimentele uscate precum orezul, sarea, făina şi pastele rezistă zeci de ani, atât timp cât sunt ţinute într-un recipient curat, închis ermetic şi la loc răcoros.
Păstrate în spaţii umede, şi aceste alimente încep să se deterioreze în doi-trei ani. Pastele devin “lăptoase şi îşi schimbă culoarea, însă nu pun în pericol sănătatea nici atunci.
