Drepturile de autor pentru cea mai mare parte a partiturilor semnate de George Enescu sunt deţinute de editurile franceze Salabert şi Enoch.

Mihai Constantinescu, directorul Artexim, compania subordonată Ministerului Culturii, care se ocupă de organizarea Festivalului George Enescu, a declarat pentru gândul.info că lipsa partiturilor ar trebui să-i intereseze pe mai mulţi dintre oamenii care se ocupă de muzică în România

"În acest moment nu există partituri multiplicate, tipărite, pe care noi ca organizatori să le putem folosi. Ele există la editurile Enouch si Salabert, drepturile de proprietate sunt ale lor, nu sunt ale României. Noi în momentul în care prezentăm lucrările lui Enescu plătim drepturile de autor către editura respectivă. Problema este că în acest moment nu avem posibilitatea să dăm noi, ca organizatori de festival, partituri artiştilor  după care să cânte. Fie trebuie să vină cu ele, fie le inchiriază, noi avem o singură partitură şi aia vai de capul ei. Am discutat acum câtiva ani cu cei de la Salabert şi ei ne-au spus că nu tipăresc decât dacă au o comandă mare. La Salabert sunt multe dintre partiturile sonatelor, de care noi avem nevoie la Concursul Enescu, concurenţii vin şi au nevoie de partituri, dar dacă nu le  găsesc, şi atunci trebuie să facem noi rost de ele", a spus Mihai Constantinescu pentru Gândul.info.

Pentru partiturile mai mici, organizatorii trebuie să plătească  20-30 de euro, iar pentru cele mai mari preţul poate să ajungă la 200-300 de euro.

"Problema este că aşa cum statul rus a obţinut drepturile de autor pentru compozitori ca Şostakovici, Rahmaninov, Prokofiev etc, au făcut o campanie întreagă, care i-a costat e adevărat, dar au obţinut aceste drepturi ale partiturilor şi pot să le difuzeze în toată lumea, pe toate canalele,  acelaşi program trebuia să fie şi pentru statul român pentru George Enescu. Deocamdată. Poate pentru altele mai departe", a spus Mihai Constantinescu.

Directorul Artexim susţine că ar fi bine ca statul român să încheie măcar un parteneriat cu editurile franceze care să tipărească partiturile la cerere.

"Noi dacă am putea să facem un parteneriat. A fost o idee în 1991 să facem un parteneriat. Dar noi am pierdut trenul în 1991 când a venit doamna Salabert şi nu ştia ce să facă cu aceste partituri, atunci s-a dus o delegaţie din România la Paris, dar n-a negociat bine. Era problema de un procent: cine ia 51%, cine ia 49%. Noi am vrut 51%, ei au vrut 51%. Noi am zis nu că noi nu ne vindem ţara şi ne-am vândut-o definitiv. În momentul ăla s-a terminat. Şi acum nimeni nu mai negociază cu noi pentru că deja şi Festivalul este foarte important. În momentul când eu am cerut partituri de Enescu mi-au zis veniţi cu o comandă de cel puâin o sută de bucăţi, că altfel nu ne interesează. Am putea să cumpărăm drepturile de autor pentru Enescu şi să rămână la Editura Muzicală şi la Uniunea Compozitorilor", mai arată Mihai Contantinescu.
Acesta susţine că problema drepturilor de autor pentru opera lui George Enescu ar trebui să fie una naţională.

"Şi nu e o problemă a festivalului. Ca să o luăm foarte strict e o problemă Uniunii Compozitorilor. Ei trebuie să fie cei care trebuie să se bată pentru aşa ceva. Nu e o problemă a cuiva, e o problemă naţională, şi atunci trebuie să vină şi Ministerul Culturii şi compozitorii", a mai spus Mihai Contantinescu, conform sursei citate.