Melodiile lui au făcut istorie în perioada interbelică, ele fiind cântate şi astăzi, după ce au fost preluate de mari artişti precum Maria Lătărețu, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Ștefania Rareș, Ioana Radu, Ileana Sărăroiu.
Este înmormântat în Cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă Bucureşti.
Talentul şi virtuozitatea lui Marin Teodorescu au fost recunoscute chiar în timpul vieţii sale de însuşi George Enescu, cei doi prezentând pe front, în timpul Primului Război Mondial, spectacole muzicale menite să ridice moralul soldaţilor şi ofiţerilor români. Multe dintre cântecele lui Marin Teodorescu au devenit şlagăre ale muzicii lăutăreşti, ele fiind ascultate şi în prezent cu deosebită plăcere şi nostalgie.
În 1916, la scurt timp după ce armata română a trecut Carpaţii şi a suferit înfrângere după înfrângere, iar deasupra Bucureştiului îşi făceau apariţia primele avioane nemţeşti, Zavaidoc se înrolează voluntar, alături de fratele său Vasile.
I s-a încredințat apoi misiunea de a cânta răniților pe linia frontului din Moldova în echipa condusă de George Enescu, din care făceau parte taraful lui Fănică Luca, Elena Zamora și Maria Ventura. Elena Zamora povestește în volumul "Am slujit cântecul" despre momentele grele ale acelor zile însângerate. Aceștia au cântat și la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, în spectacolul în care a fost decorată Ecaterina Teodoroiu.
