Dosarul lui Mihai Lucan, medicul acuzat de delapidarea Institutului Urologic ÅŸi de Transplant Renal Cluj, a pornit de la plângerile lui Emanuel Ungureanu, fost angajat al Institutului, care avea printre atribuÅ£ii convingerea familiilor persoanelor aflate în moarte cerebrală să doneze organele pentru transplant. „Colaborarea mea cu Lucan s-a întrerupt când am aflat că Lucan face trafic de organe”, povesteÅŸte, pentru „Adevărul”, Emanuel Ungureanu, omul de la care a pornit unul dintre cele mai răsunătoare dosare de corupÅ£ie medicală din România.
Medicul Mihai Lucan, fiul său ÅŸi fostul manager al Institutului Clinic de Urologie ÅŸi Transplant Renal (ICUTR) Cluj, alături de alÅ£i patru medici, sunt cercetaÅ£i pentru infracÅ£iunea de constituire a unui grup infracÅ£ional organizat pentru delapidarea Institutului. Spitalul de stat a fost „căpuÅŸat”, conform procurorilor, de cel puÅ£in 1 milion de euro, bani care ar fi ajuns la clinica privată a familiei Lucan.
Dosarul DIICOT a pornit de la sesizările lui Emanuel Ungureanu, un fost colaborator al lui Lucan, care a fost angajat circa un an la Institut ca asistent social clinician. Printre atribuÅ£iile sale era una esenÅ£ială pentru activitatea de transplant a medicului: convingerea familiilor persoanelor aflate în moarte cerebrală să doneze rinichii pentru transplant. Mihai Lucan a devenit celebru datorită transplanturilor de rinichi pe care le-a efectuat, unele în premieră, altele având ca beneficiari persoane cunoscute precum Alexandru ArÅŸinel.
Emanuel Ungureanu a povestit pentru „Adevărul” cum a început colaborarea cu Mihai Lucan, cum se purta acesta cu medicii de la Institut ÅŸi momentul în care s-a decis să facă publice practicile urologului. Dosarul Lucan a apărut după aproape 15 ani de la prima plângere pe care acesta a făcut-o.
Ungureanu este preÅŸedintele AsociaÅ£iei pentru Solidaritate ÅŸi Empatie „Delia Grădinaru” care oferă sprijin pentru peste 100 de copii ÅŸi tineri cu insuficienţă renală cronică dependenÅ£i de dializă din toată Å£ara. El este din 2003 profesor de Istorie la un liceu din Cluj, iar din 2016 este deputat de Cluj pe lista USR.
"Primul contact cu el l-am avut din postura de pacient: am avut o colică renală. Eu pe vremea aceea conduceam o asociaÅ£ie studenÅ£ească la nivel naÅ£ional numită „Amicus”, eram student în anul II la Asistenţă socială ÅŸi în anul I la Facultatea de Istorie. Se întâmpla prin anul 2000. Am venit practic târându-mă la Institut. Å¢in mine că de gardă era doamna doctor LăpuÅŸan, care era medic rezident atunci. Å¢in minte că iniÅ£ial nu găsea un antialgic suficient de puternic pentru durerile provocate de calculul care a pornit pe canal. A doua zi l-am cunoscut pe profesorul Lucan, iar primul lucru care m-a fascinat în mod negativ a fost faptul că pacienÅ£ii stăteau drepÅ£i în pat ÅŸi asistentele se lipeau de pereÅ£i, în aceeaÅŸi poziÅ£ie nefirească de drepÅ£i când trecea pe lângă ele. Îmi amintesc că urla cumplit, îi înjura pe doctori ÅŸi îmi amintesc un episod când a lovit-o în stomac cu pumnul pe Carmen LăpuÅŸan, care a căzut peste pacient, asta se întâmpla la una dintre vizite. Tot cu pumnul l-a lovit ÅŸi pe actualul manager, Silviu Moga, lăsându-l fără respiraÅ£ie. Åži actualul preÅŸedinte al AsociaÅ£iei transplantaÅ£ilor ÅŸi dializaÅ£ilor Cluj, domnul Morar, a fost lovit cu pumnul în stomac. Avea acest obicei să lovească prin surprindere, atât angajaÅ£i, cât ÅŸi bolnavi. Îmi asum ceea ce spun. După ce m-a întrebat la vizită ce lucrez, i-am explicat că sunt student ÅŸi conduc o asociaÅ£ie. Atunci a devenit interesat ÅŸi m-a chemat la el în birou - el conducea filiala APR Cluj (AlianÅ£a pentru România), intrase în politică, susÅ£inând partidul lui Teodor MeleÅŸcanu", spune Emanuel Ungureanu.
"Am fost asistent social clinician la Institut între martie 2002- iunie 2003. În 2002, după ce am devenit primul, cred că, ÅŸi ultimul asistent social clinician din România. Jobul meu era să găsesc resurse financiare, Å£in minte că puneam în cabinetul asistentei-ÅŸef Liliana Lache, cutii cu jucării sau cu haine pentru pacienÅ£ii cu insuficienţă renală cronică, care aveau nevoie de un transplant ÅŸi care erau extrem de necăjiÅ£i. A doua atribuÅ£ie era aceea de a merge - împreună cu coordonatoarea de transplant neoficială, că nu era în acte, Carmen LăpuÅŸan, cu medicul anestezist Adrian Bărbos ÅŸi cu doctorul Marius Neculoiu - prin Transilvania atunci când eram anunÅ£aÅ£i că există un potenÅ£ial donator în moarte cerebrală. Noi trebuia să convingem aparÅ£inătorii să accepte să doneze rinichii pentru transplant. Eu am făcut ÅŸi un ghid pentru pacientul transplantat. În numai un an de zile am făcut primul astfel de ghid, în care explicam pacientului cu insuficienţă renală cronică ce este boala ÅŸi ce este transplantul renal, vorbind ÅŸi despre imunosupresie, îngrijirea post-transplant etc. Era un ghid pe înÅ£elesul tuturor pentru că, din păcate, medicii nu prea vorbeau cu pacienÅ£ii. Lucan era recunoscut ca fiind un zbir interesat doar de banii pacienÅ£ilor, nu avea timp să explice sau se aplece decât asupra celor care plăteau suficient de mulÅ£i bani. Colaborarea asta s-a întrerupt când am aflat că Lucan face trafic de organe. Dacă pentru calităţile lui chirurgicale să zicem că-i suportam înjurăturile ÅŸi comportamentul mitocănesc arhicunoscut în clinică, n-am putut să suport ideea că cineva profită din disperarea unor bolnavi de a trăi ÅŸi din moartea unor oameni, că practic când vorbim despre transplant de la un donator aflat în moarte cerebrală vorbim despre situaÅ£ia în care cineva moare, ca altcineva să trăiască ori pentru asta nu se pot face bani, este inuman, este criminal, este strigător la cer", adaugă acesta. Citeste mai departe...