Dupa ce a laudat in fata presei ideea majorarii salariilor demnitarilor, gafa care a dat ocazia lui Ponta si PSD sa dea sah mat liberalilor prin anuntarea si licitarea fara numar a maririlor in sectorul bugetar, cred ca Iohannis are inca un motiv pentru care sa ramana filosof la Cotroceni.
Dar nu absenta presedintelui e problema Romaniei, desi o mutenie prelungita exagerat ar putea fi interpretata la un moment dat si ca o lipsa de respect fata de milioanele de oameni care l-au ales si pe care se presupune ca-i reprezinta.
Mult mai ingrijorator cred ca este drumul pe care Romania calca tot mai apasat gratie noii politici inaugurate odata cu alegerea lui Klaus Iohannis.
Odata cu trecerea timpului, incep sa se schiteze si primele contururi din ceea ce va inseamna celebra "altfel de politica" promisa de Iohannis in campanie. Prima constatare ar fi ca i-a disparut trasatura principala, ceea ce o facea sa fie in primul rand politica.
In opinia mea, activitatea politicienilor nostri a intrat intr-o faza a plictisului suprem, care nu numai ca elimina surprizele, dar ingusteaza enorm si optiunile lor.
E motivul pentru care Victor Ponta imi pare astazi singurul si ultima ramasita a trecutului, pentru ca e singurul care mai are capacitatea de a surprinde, de a iesi din tiparul in care majoritatea s-a predat in liniste si fara lupta. (Pana si Traian Basescu, asa fara putere si repetitiv cum ajunsese dupa plecarea din functie, pare sa se impace cu noua soarta.)
Dar zilele lui Victor Ponta sunt numarate, iar o dovada ca isi pregateste iesirea din scena ar putea fi chiar haosul care acompaniaza sarabanda anunturilor de majorari ale veniturilor bugetarilor.
Din pacate, vad cum Ponta se foloseste de bugetari, ceea ce seamana cu o bataie de joc, intr-un razboi politic purtat in numele partidului pe care il reprezinta in vederea alegerilor viitoare.
Sunt convins ca Ponta stie prea bine ca toate dublarile de salarii pe care le anunta vesel pentru bugetari nu sunt posibile acum, si totusi o face cu o usurinta si nepasare, care nu pot fi iertate tocmai din cauza situatiei extrem de precare in care se afla majoritatea celor vizati de aceste promisiuni. Asta il face in cel mai bun caz doar un politician abil, genul care apeleaza la orice pentru a supravietui.
Ironia e ca, daca Ponta ar vrea sa se inspire de la altii, asa cum se pare ca a facut-o intreaga viata prin celebra metoda copy-paste, ar putea privi spre camaradul Tsipras si demisia sa de onoare. Are acolo un bun exemplu pentru ce este un lider responsabil fata de cetatenii pe care-i reprezinta si ce inseamna sa faci politica cu adevarat.
In comparatie cu Tsipras, cred ca Ponta ramane ceea ce a fost intotdeauna: un oportunist care e gata sa faca orice pentru a parveni.
Cine conduce cu adevarat Romania am vazut, asadar, in momentul in care clasa politica, ori mare parte din ceea ce a mai ramas, s-a repliat in jurul noului Cod Fiscal dupa ce guvernatorul BNR l-a iluminat pe Klaus Iohannis cu filosofia Troicii si l-a inspirat sa faca un pas in spate si sa retrimita legea in Parlament, desi fusese votata aproape in unanimitate de toate partidele.
Dupa ce si ultimul element perturbator al politicii se va retrage, cand Ponta isi va anunta demisia sau va fi fortat sa paraseasca Palatul Victoria, probabil ca se va asterne in sfarsit linistea deplina peste politica din Romania.
Si nu pentru ca Ponta s-ar fi opus pana acum prea mult in calea politicii dictate "din exterior", ci pentru ca majoritatea celor care-i supravietuiesc isi stiu si si-au demonstrat deja limitele libertatii lor politice.
Iulian Leca
