Irina D. (30 de ani) a lucrat într-o companie multinaÅ£ională timp de ÅŸase ani. Invocând dificultăţi financiare, societatea a decis să renunÅ£e la serviciile sale din compania în care activează. A fost chemată în birou de către ÅŸeful ei pentru a fi anunÅ£ată de strategia firmei ÅŸi i s-a prezentat pentru semnare o hârtie prin care angajata îÅŸi anunÅ£a demisia. Angajatorul i-a promis verbal anumite beneficii în schimbul depunerii demisiei, printre care plata zilelor de concediu, a unui pachet de salarii compensatorii ÅŸi oferirea unei adeverinÅ£e pentru obÅ£inerea indemnizaÅ£iei de ÅŸomaj. Angajata a făcut greÅŸeala să semneze propria demisie ÅŸi ulterior nu a mai primit nicio compensaÅ£ie. După o lună de la încetarea activităţii în companie, Irina D. a fost anunÅ£ată de foÅŸtii colegi că firma organizează interviuri de angajare pentru postul la care a renunÅ£at de bunăvoie.

Potrivit articolului 65 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu Å£in de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată desfiinÅ£area locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. DesfiinÅ£area locului de muncă trebuie să fie efectivă ÅŸi sa aibă o cauză reală ÅŸi serioasă. Potrivit articolului 65 din Codul muncii, concedierea presupune desfiinÅ£area postului ocupat de salariat ÅŸi, deci, neînlocuirea angajatului după îndepărtarea din companie.

Cu toate acestea, dacă angajatul îÅŸi depune demisia ÅŸi nu aÅŸteaptă să fie concediat, căile de atac în instanţă sunt limitate. Potrivit articolului. 61 din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care Å£in de persoana salariatului în următoarele situaÅ£ii: dacă salariatul a săvârÅŸit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul de muncă, dacă este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, dacă se constată inaptitudinea fizică ÅŸi/sau psihică a salariatului sau dacă salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

Potrivit legii, salariaÅ£ii concediaÅ£i pentru motive care nu Å£in de abateri disciplinare beneficiază de compensaÅ£ii în condiÅ£iile prevăzute de lege ÅŸi de contractul colectiv de muncă aplicabil. În situaÅ£ia în care părÅ£ile nu ajung la un acord comun, angajatul îÅŸi poate câÅŸtiga drepturile salariale sau chiar postul pe calea justiÅ£iei.

"AngajaÅ£ii pot obÅ£ine salariile aferente perioadei de la concediere până la rămânerea irevocabilă a sentinÅ£ei respective, reintegrarea în post sau daune materiale. Cuantumul despăgubirilor este stabilit în functie de dovezile prezentate. Cel mai adesea, angajaÅ£ii solicită salariile pe durata procesului, actualizate cu indicele de inflatie ÅŸi reintegrarea in post", spune avocatul Alina Vezureanu.

Multe companii au fost nevoite să plătească din greu pentru decizia de a concedia, după ce foÅŸtii angajaÅ£i ÅŸi-au cerut drepturile în instanţă. Nouă din zece cazuri ce ajung în faÅ£a judecătorilor se termină cu câÅŸtigul salariatului, nu doar pentru că legislaÅ£ia muncii îi este favorabilă acestuia, ci ÅŸi pentru că în companii sunt multe nereguli în ceea ce priveste relatÅ£ile dintre angajaÅ£i ÅŸi angajatori.

businessmagazin.ro

CITEȘTE ȘI: "Acuzații de omor la azilul groazei din Dorohoi, procutorii au demarat cercetarea pen..."