Miracolele terapeutice pe care le-a consemnat de-a lungul timpului consumul regulat de mărul-lupului sunt impresionante: de la boli hepatice şi infecţii recidivante la dermatoze rezistente la orice altă formă de tratament, tumori benigne şi maligne sau boli ginecologice.
În zona de vest a ţării i se spune mărul-lupului, în sudul Moldovei, curcubeţică, iar pe malul Dunării, buruiana de remf. Este o plantă erbacee, perenă, ce creşte prin vii, la margini de câmp şi prin locuri virane. Este înaltă de jumătate de metru, uneori mai mult, iar frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un miros foarte puternic şi destul de înecăcios, fiind ocolită de insectele dăunătoare, precum şi de bolile virale şi bacteriene ale plantelor.
Partea aeriană a fost studiată intens în anii 80, când savanţii au fost fascinaţi de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense, motiv pentru care au supranumit această plantă "buruiana atomică".
Printre afecţiunile care pot fi tratate prin utilizarea acestei buruieni se numără ulcerul gastro-duodenal, ulcerul ivaricos, pancreatita, hemoroizii, căderea părului, pelada, slăbirea organismului, viermii intestinali, giardia, colita, dispepsia, constipaţiile, durerile de gât, stările depresive, neliniştea, insomniile, acneea, candidozele şi herpesul bucal, anexitele violente, fibromul uterin, ulceraţiile uterine, chisturile ovariene, cancerul uterin, cirozele, bolile sistemului nervos, nodulii hormonali şi ganglionari, infecţiile externe grave, arsurile, muşcăturile de orice fel şi, nu în ultimul rând, rănile deschise.
Prezintă fără doar şi poate riscuri, deoarece mărul-lupului, fără a fi atât de toxic ca spânzul, mătrăguna sau rostopasca, are o anumită acţiune nefastă la nivelul rinichilor şi a tubului digestiv, în doze mari dând reacţii adverse severe. Se pare că în doze mici, de până la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioadă limitată de timp (maximum o lună), nu prezintă nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid în tratarea cancerului pulmonar, de piele, la sân şi la intestin, a hepatitelor virale, precum şi a infecţiilor intestinale.
Planta are o valoare terapeutică deosebită în tratamentul ulcerului, iar, în cazul tumorilor maligne de gradul I şi II, dacă bolnavii o folosesc încă din faza incipientă, le poate vindeca. În general, mărul-lupului stabilizează evoluţia cancerului, oprind înmulţirea necontrolată a celulelor şi îmbunătăţind imunitatea organismului. Pentru cancer intestinal, genital, de rect, de prostată se recomandă clismele cu mărul-lupului, făcute o dată la două zile. În cazul în care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic băi de şezut.
În cancerul genital la femei se face o clismă la două zile şi o irigaţie vaginală (cu acelaşi tip de preparat ca şi la clisme) o dată la trei-patru zile, iar pentru cel esofagian se face gargară cu ceai de mărul-lupului, tătăneasă şi muşeţel, preparat întocmai ca şi cel pentru clisme. În cazul cancerului de piele se face o dată la două zile o clismă cu mărul-lupului şi în plus se aplică zilnic o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repetă până la dispariţia totală a leziunii.
Rănile (inclusiv de la intervenţii chirurgicale) care nu se închid se tratează cu comprese cu tinctură de mărul-lupului. Un tifon bine îmbibat cu tinctură se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, după care se îndepărtează compresa şi se lasă pielea să se zvânte vreme de măcar o jumătate de oră. Pentru rănile purulente, greu vindecabile la degetele de la mâini şi de la picioare se umple pe jumătate un păhărel îngust cu tinctură de mărul-lupului, după care se înmoaie în el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. În câteva zile infecţia se va retrage şi apoi va dispărea. Sunt multe cazuri de pacienţi cărora trebuia să le fie amputat degetul şi l-au salvat ca prin minune doar cu acest tratament simplu.
Mărul-lupului se poate utiliza sub formă de ceai, tinctură sau alifie. Infuzia se prepară prin turnarea a 200 ml de apă clocotită la linguriţă de plantă. Vasul acoperit se lasă până va deveni călduţ, după care licoarea se strecoară şi se consumă pe parcursul aceleaşi zile.
Pentru uz extern, se prepară o infuzie asemănătoare celei pentru uzul intern, singura diferenţă fiind că, la o linguriţă de mărul-lupului se toarnă 250 ml de apă clocotită. După ce aceasta se răceşte locul afectat se va tampona cât mai des, iar peste noapte se vor pune compresii. În acest mod se pot trata eficient eczemele, dermatozele, infecţiile cu ulceraţii, rănile, tăieturile şi arsurile de orice fel. Doctorul Zilei
