Respectarea intelegerii cu partenerii comerciali, oricare ar fi forma pe care o imbraca acest acord, este una din regulile pe care se bazeaza orice economie functionala. Aceasta regula se traduce in plan juridic prin forta obligatorie a contractului - o data ce si-a dat acordul, partea unui contract are o obligatie juridica sa-si indeplineasca obligatiie asumate, si nu doar o simpla obligatie morala. Desi acest principiu este, fara indoiala, unul din fundamentele unui climat comercial sanatos, exista si situatii exceptionale in care tocmai aplicarea lui in mod rigid poate afecta relatiile comerciale si in care se justifica anumite ajustari ale acestuia.

Ne referim la unele din acele circumstante in care, desi una din parti intra cu buna-credinta intr-un contract cu intentia de a executa obligatiile ce ii revin, ulterior, din motive neimputabile ei, ajunge la concluzia ca executarea contractului ar fi pagubitoare pentru activitatea sa.
 
Remediile clasice
 
Situatia tipica este cea in care se cumpara un bun sau un serviciu, iar furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii, desi nu livreaza bunul/nu presteaza serviciul (in totalitate sau in parte) potrivit clauzelor contractuale, pretinde plata intregului pret la scadenta. In teorie, contractul il obliga pe beneficiar sa-si onoreze obligatiile de plata, ceea ce evident ar fi inechitabil si i-ar aduce prejudicii.
 
Fara a insista foarte mult pe aceasta situatie, mentionam ca la dispozitia comerciantului beneficiar exista o serie de optiuni, destul de bine cunoscute si folosite in practica, care il protejeaza de efectele pagubitoare ale obligativitatii platii. Dintre acestea, amintim:
 
(a) Invocarea exceptiei de neexecutare (atat timp cat bunul nu a fost livrat/serviciul nu a fost prestat, obligatia de plata este suspendata) – conform art. 1556 din Noul Cod Civil (NCC);
 
(b) Reducerea proportionala a platii in masura prestatiei celeilalte parti – conform art. 1551 NCC,
 
(c) Rezolutiunea/rezilierea unilaterala a contractului prin simpla notificare – conform art. 1552 NCC, etc.
 
Facem mentiunea ca posibilitatea  rezolutiunii/rezilierii unilaterale a contractului, fara a se apela la o instanta judecatoreasca si in absenta unui pact comisoriu, este o noutate introdusa relativ recent prin NCC si care se poate dovedi foarte eficienta in practica, in masura in care clauzele contractuale sunt formulate in mod corespunzator.
 
Ceva mai neobisnuite sunt insa situatiile in care, in absenta oricarei culpe contractuale a vreuneia dintre parti, executarea sau continuarea executarii contractului este vadit pagubitoare pentru una dintre ele din cauza unor imprejurari exceptionale, iar iesirea din contract poate fi esentiala pentru supravietuirea comerciantului.
 
In cele ce urmeaza, ne-am oprit asupra a doua din aceste (numeroase) scenarii.


Citeste continuarea pe avocatnet.ro

CITEȘTE ȘI: "Liceul „Ștefan D. Luchian” a celebrat Zilele Erasmus 2025, o săptămână dedic..."