Cu doi ani in urma am avut o sedinta cu directorii din multinationala la care lucram la acea vreme. Ne-am intalnit cu totii la un hotel de 5 stele, discret, intr-o padure foarte frumoasa. Orice sedinta in orice corporatie care se desfasoara in alta locatie decat in headquarter se lasa cu minim o bauta daca nu chiar cu o petrecere. De mic copil am invatat o lectie fundamentala – nu te imbatata niciodata mai tare decat seful tau la petreceri. Cum la acel chef eu eram cam cel mai mic ierarhic, eram si cel mai treaz. Ce sa zic- lume buna, expati la cel mai inalt nivel, tot careul de asi. Intre ei si singurul roman executiv din board, numarul doi in firma. Un tip la vreo 45 de ani – extrem de destept – un adevarat maestru in management care dupa parerea mea dadea clasa oricarui expat din orice punct de vedere. Lucrurile se incing, se bea mult si foarte scump pe cardurile de serviciu fara limita de credit. CFO-ul este deja pe sub mese si nimeni nu isi face probleme de costuri.

Discutiile se invart in jurul zonei de business. Se discuta strategii, se aprind spiritele, se spun tot felul de lucruri. Directorul roman de care va spuneam, un tip foarte cerebral si calm, statea la masa cu noi, bea pahar dupa pahar, asculta ce se discuta si nu spunea nimic. Discutiile au alunecat spre cariera, care pe unde a plecat, ce functii sunt disponibile in piata, salarii, strategii de urcare in cariera etc. Mai multi directori romani pareau sa se puna de acord asupra unor strategiilor de  crestere in ierarhie.

La un moment dat, un pumn in masa de sar toate paharele, opreste discutia. Toata lumea s-a oprit si s-a facut o liniste perfecta. Asa ceva nu se mai intamplase pana atunci si nu la asa nivel. Toti erau ametiti de la bautura insa nimeni nu isi pierduse controlul. Directorul de care va spuneam intrerupsese intr-un mod total lipsit de diplomatie discutia. Intr-un mod suprinzator de coerent dupa multele pahare de whiskey a spus atunci un lucru pe care nu o sa il uit niciodata. A spus-o fara rautate, ca o rabufnire total atipica pentru stilul lui foarte cerebral:

"Dragilor, sunteti niste prosti. Si eu sunt un prost. Suntem toti niste prosti. Toti visati sa faceti cariera, toti visati sa fiti in locul meu. Vi se pare ca este un maxim a ce poti face in viata, sa fii director, sa conduci sute de oameni, sa ai biroul tau,  este locul intai in cursa vietii. Sunteti niste prosti pentru ca nu intelegeti ca alergati in cursa gresita. Eu sunt cel mai prost pentru ca mi-au trebuit ani sa imi dau seama de asta. Am pornit de jos, am muncit pe branci, 12-14 ore pe zi, am trecut prin multe companii, am facut multe compromisuri ca sa ajung pe aceasta pozitie pentru ca acum la 45 de ani sa pot spune ca am gresit. Daca in toti anii astia investeam macar 10% din munca si din stress intr-o afacere personala eram milionar acum. Nu am facut-o si am ajuns sa fiu divortat cu un copil care a crescut fara mine si cu ulcer de la stres. Nu aveti cum sa fiti liberi atata vreme cat lucrati angajati".

Zicand acestea  s-a ridicat si a plecat. In urma lui toti au ramas muti, mai ales ca toata lumea avea un respect profund pentru el fiind un profesionist desavarsit. Expatii intrebau ce a zis insa nimeni nu parea dornic sa traduca.  Lucrurile s-au intamplat exact asa cum va povestesc si nu am exagerat cu nimic. Unii dintre cei care ma citesc isi aduc aminte clar de acea discutie.

Timpul a trecut. Tipul de care va spun este in continuare seful unui mare business in Romania, dar tot angajat. Eu mi-am invatat lectia si mi-am jurat ca nu o sa fac aceeasi greseala.

Lucrez intr-o functie de conducere in acest moment intr-o multinationala si am si cateva mici afaceri in paralel. Daca ar vedea HR-ul ce scriu aici si ce le transmit oamenilor mei m-ar concedia imediat. Insa mesajul meu este acelasi cu toate riscurile, pentru ca tin la ei si ma bucur foarte mult cand vad cate unul ca reuseste in afaceri si ca devine stapan pe viata lui.
    
Ce vreau sa spun? Vreau sa spun acelasi lucru pe care il spun oricarui om de-al meu care viseaza sa ajunga director!

-Nu exista libertate financiara atata vreme cat esti angajat. Depinzi de un amarat de salariu care daca nu mai vine nu poti sa iti platesti cheltuielile si mancarea.

-Cat esti angajat familia ta e in pericol. Da, este in pericol, nu te mira. Daca tu mori sau ajungi invalid nu mai are cine sa aduca bani in casa in timp ce un business bine organizat va produce un venit bun si dupa moartea ta suficient ca familia ta sa aiba o plasa de siguranta.

-Esti angajat ? Ai 20-25 de zile de concediu pe an adica mai putin de 10% dintr-un an si nici alea nu le poti lua cand vrei tu de cele mai multe ori

-Nu vei putea calatori niciodata sa vezi toata lumea. Vei merge cu marea masa in locuri destinate turismului de masa si niciodata nici nu o sa iti poti imagina macar frumusetea lumii asteia.

-In cazul in care tu sau un membru al familiei tale se va imbonavi  este posibil sa nu ai bani de tratament.

-Odata cu responsabilitatea creste si stresul  si ca uneori, unele functii nu merita nici 10.000 de euro pe luna raportat la stress si cele 12-14 ore de munca zilnic

-Atata vreme cat vei fi angajat vei avea cel mult 15% din timpul tau disponibil pentru tine si familia ta si ca este posibil ca copilul tau sa creasca fara tine asta daca nu o sa iti distrugi familia. Sa nu te miri daca copilul tau o sa fie un strain.

-Nu o sa te bucuri niciodata de viata asta scurta in toata splendoarea ei atata vreme cat esti angajat .Motivul este simplu – oricat ai castiga niciodata nu o sa ai suficient de multi bani ca si angajat ca sa poti sa faci tot ce vrei cand vrei.

Puteti pierde ani din viata alergand dupa iluzii, dupa functii, dupa  cariera si va garantez ca atunci cand veti ajunge acolo o sa va dati seama ca ati alergat dupa o himera . Nu exista libertate in lipsa bogatiei si nu exista bogatie atata vreme cat esti angajat.

Personal o sa ma consider bogat atunci cand:  nu o sa mai lucrez pentru nimeni, cand o sa pot face tot ce imi doresc in viata, cand o sa pot calatori unde vreau, cand o sa pot cumpara ce vreau si cand o sa pot trai unde vreau, in casa in care vreau, conducand masina pe care o vreau fara sa trebuiasca niciodata, da, niciodata sa imi verific contul bancar.

Va doresc succes si mult curaj sa va traiti visele! SURSA