"Crăciunul era petrecut, mai mereu, alături de celelalte fete în cantonament. Sau, dacă primeam liber, dădeam fuga acasă. De obicei, iarna era singura perioadă când ajungeam la părinți și, de aceea, pentru mine Crăciunul e «acasă»", spune Adelina.
Are un frate mai mare decât ea cu patru ani și-și aduce aminte că ea era o "povară" pentru el. "Mă țineam de el, ce făcea el, doream și eu. Nu putea să se joace că trebuia să aibă grijă de mine", spune râzând canotoarea.
Iubea păpușile și avea acasă o întreagă colecție. "Bine, nu erau păpușile Barbie de acum. Erau unele mai urâțele, din alea cărora li se mișcau doar ochii. Dar și așa, era o bucurie să le îmbrac, să mă joc cu ele de-a doctorița sau de-a mama și de-a tata", își amintește Adelina.
sursa: gsp.ro
