De obicei, cele despre familia Ceausescu se spuneau doar între prieteni în care puteai avea încredere.
"Bancurile au fost o forma de folclor urban, iar folclorul adevarat este viu, exprima viata cotidiana a comunitatii si, nu în ultimul rând, este anonim", explica antropologul Vintila Mihailescu. Bancurile au proliferat puternic atunci pentru ca frustrarile nu se puteau exprima deschis. "A spune si a asculta bancuri putea sa ofere astfel si sentimentul ca spui Puterii verde-n fata ceea ce gândesti, dar o dai anonima".
De asemenea, o alta explicatie a numarului mare de bancuri în comunism poate fi si "harul" pentru asa ceva, spune antropologul. Am avut mari umoristi, chiar si în acea perioada, care spuneau la televizor glume cu dublu sens.
Toma Caragiu si Amza Pellea facea aluzii, rosteau glume subtile si daca nu te prindeai la timp, ratai sensul. Bancuri despre frigul din casa Umorul era de multe ori contextual si erau exploatate lipsurile regimului. Existau niste sacose cu ochiuri mari, carora li se spunea PPC (poate pica ceva).
Glumele despre frigul din apartamente si dieta instituita de regim si evidenta prin rafturile mai mult goale din magazine erau la ordinea zilei. "Afara-i frig/În casa-i frig/Deschid fereastra eu si strig/Îti multumesc Partid Iubit/ Ca m-ai calit" sau "Închide, tovarase, fereastra! Vrei sa raceasca trecatorii"?
O gluma antologica, cunoscuta peste hotare : "Ce este mai rece în România decât apa rece? Apa calda". Aceasta gluma a fost inclusa într-o carte despre umorul din acea perioada.
Regizorul si scriitorul Ben Lewis a numit-o "Hammer and Tickle" (în traducere "Sa râdem cu secera si ciocanul"). Volumul a fost realitzat pe baza unor interviuri cu un fost caricaturist sovietic, care acum are 108 ani si care scria catrene împotriva lui Trotki pentru a-l înveseli pe Stalin, si cu Lech Walesa, Mihail Gorbaciov.
O alta gluma a epocii: "O femeie merge la gradina zoologica si vede o camila. Socata, striga:Doamne Dumnezeule, uite ce i-au facut comunistii bietului cal!".
O forma de rezistenta
Teza cartii lui Ben Lewis este ca glumele din perioada comunista diminuau nivelul de suferinta la care erau expusi oamenii si ca, luând în derâdere realitatea cotidiana, prin umor oamenii au contribuit la naruirea unei utopii.
"Doi oameni stau de vorba. La un moment dat unul dintre ei zice: Hai sa-ti zic si eu ultimul banc cu Ceausescu pe care l-am auzit. Celalalt raspunde: E pacat de dumneata, te vad om de treaba, de ce sa ai necazuri ? Eu lucrez la Securitate. Replica celuilalt: Aaa, lucrezi la Securitate? Atunci nu-i nici o problema, o sa-ti repet bancul pâna te prinzi de poanta".
"De ce România va supravietui Apocalipsei? Pentru ca este cu 50 de ani în urma tuturor", sau: "Manifestatie mare la care lumea striga Ceausescu, PCR! Ura! Ura! Unul singur, mai amarât sta în spate si nu spune nici un cuvânt. Un securist se apropie de el si îl întreaba de ce sta tacut si nu striga ura. Omul raspunde: sunt ragusit, tovarase, dar ura este aici în suflet".
Si militienii erau luati peste picior în bancuri. "Un militian prinde un cuplu facând sex într-un parc. Îi duce la sectie si de aici în fata tribunalului. La proces, fata este felicitata pentru patriotism si baiatul pentru initiativa, iar militianul este arestat pentru întrerupere ilegala de sarcina".
Un mecanism de aparare
"Nu cred ca bancurile au fost o forma de rezistenta si ca au contribuit la caderea comunismului. Poate dimpotriva! Au fost mai degraba mecanisme de apararea, defulari anonime, care, eventual au facut comunismul mai usor de înghitit", potrivit antropologului Vintila Mihailescu. Acesta explica faptul ca arestarile pentru bancuri aveau loc mai ales în prima perioada a comunismului.
"Mai târziu se pare ca chiar Securitatea difuza unele bancuri: era o supapa pentru populatie, nu inofensiva, dar nici de temut cu adevarat. Mai bine un banc decât o manifestatie", completeaza acesta. Antropologul îsi aminteste unul dintre bancurile lui preferate din acea perioada: "Doi batrâni stau pe o banca în Cismigiu. Ce vreme mizerabila, spune unul, dupa un timp. Mai da-i dracu de de comunisti, îi raspunde celalalt". "Merge Ceausescu la americani si se da mare ca a trimis o misiune pe Soare. Americanii, dupa ce râd copios, îi spun: Domnule Ceausescu, pe Soare sunt mii de grade... Cum ati putut trimite o misiune acolo? La care Ceausescu raspunde: Ha, ha, ha, eu am trimis-o noaptea...". (evz.ro)
