În cauză au fost efectuate cercetări cu privire la 21 de inculpaţi şi 3.324 de făptuitori. Au fost administrate probe cu privire la un nr. de 4.293 de infracţiuni şi acte materiale ale infracţiunilor. În urma probatoriului administrat au fost trimişi în judecată un nr. de 9 inculpaţi, pentru săvârşirea a 3.244 de infracţiuni şi acte materiale ale infracţiunilor.
În stare de libertate a fost trimis în judecată şi Marian Jurgiu, pentru săvârşirea a 47 infracţiuni de înşelăciune, 18 infracţiuni de tentativă la înşelăciune, 77 de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, toate în formă continuată (câte două acte materiale aferente fiecărei infracţiuni), 16 infracţiuni de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, în forma determinării cu intenţie la săvârşirea faptei fără vinovăţie, (aferente numărului de magistraţi faţă de care s-au efectuat acte de determinare de exercitare în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu), 95 acte materiale ale infracţiunii de folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei şi purtarea robei de avocat, 95 acte materiale ale infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi.
Contactat de reporterii Ştiri.Botoşani.Ro, Marian Jurgiu susţine că după trei ani de cercetări, dosarul va ajunge în instanţă, urmând ca aceasta să hotărască dacă se pot reţine asemenea fapte în sarcina membrilor Baroului Bota.
"Cert este că în septembrie, a existat un Recurs în Interesul Legii (RIL) care a definitivat problema şi toate faptele pe care le reţine domnul procuror a fi făcute au fost săvârşite înainte de acest RIL care abia a lămurit într-un fel sau altul treaba asta. Absolut toate infracţiunile sunt legate de practicarea fără drept, că dacă practicarea fără drept nu ar exista, celelalte pică toate, ca într-un joc de domino. Dacă a fost nevoie de un RIL, dacă a fost nevoie de 26 de judecători ai Curţii Supreme să lămurească problema asta, în principiu nu cred că se poate reţine în sarcina mea şi a altor persoane o vinovăţie, atâta vreme cât noi am dat examen, am avut convingerea clară că suntem avocaţi, toate autorităţile statului ne-au recunoscut, inclusiv judecători. Iar procurorul s-a trezit să spună acolo, în rechizitoriu că am păcălit judecătorii. Dacă de 13 ani de zile toţi judecătorii pot fi păcăliţi şi un procuror este un pic mai deştept ca restul... Aşteptăm o decizie a instanţei, Dosarul va fi la camera preliminară, am convingerea că se va întoarce să se refacă nişte acte, dar o să vedem ce spune instanţa de judecată", declară Marian Jurgiu.
Potrivit Parchetului suceavean, în sarcina lui Jurgiu Marian Ionel s-a reţinut că:
- în intervalul 2010 – 2015, a indus în eroare un nr. de 65 persoane vătămate (succesori ai unor victime ale accidentelor rutiere) cărora, în scopul obţinerii de foloase materiale injuste, li s-a prezentat sub calitatea fictivă de avocat şi, după ce le-a indus convingerea că le va reprezenta în instanţă ca avocat în procesele civile cu asigurătorii, (având conştiinţa lipsei calităţii de avocat) le-a reprezentat în altă calitate de mandatar cu titlu gratuit, iar ulterior, prin utilizarea unor manopere dolosive, şi-a însuşit parte din sumele de bani achitate de societăţile de asigurare unui nr. de 47 de persoane vătămate (18 infracţiuni rămânând în stadiu de tentativă)
- în intervalul 2010-2015, a contrafăcut un nr. de 154 de înscrisuri (77 chitanţe fiscale şi 77 facturi fiscale), reprezentând onorariu avocat, înscrisuri care le-a depus la dosarele de pe rolul instanţelor, în care a efectuat acte de reprezentare a persoanelor vătămate, ca documente justificative pentru solicitarea onorariilor de avocat fictive, - în intervalul 2010 – 2015, a determinat un nr. de 16 judecători (aparţinând gradelor de jurisdicţie – judecătorie, tribunal, curte de apel), să-şi exercite în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în sensul în care, fără vinovăţie, au obligat în mod nejustificat partea adversă la plata unor cheltuieli de judecată inexistente, cu titlu de onorariu de avocat, luând în considerare facturile şi chitanţele fiscale contrafăcute depuse de inculpat
- în intervalul 2010-2013, a efectuat un nr. de 95 acte de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prin încheierea de contracte de asistenţă juridică, eliberarea de delegaţii avocaţiale, efectuarea de acte specifice din cele prevăzute de art. 3 din Lege nr. 51/1995, - în punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale mai sus descrise a efectuat fără drept un nr. de 95 de acte de folosire fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei şi purtarea robei de avocat.
Din cercetările efectuate a fost identificat un tipar, un mod de operare, pus la punct şi perfecționat de inculpatul Jurgiu Marian Ionel prin intermediul căruia a reuşit să inducă în eroare un număr important de persoane vătămate, obţinând sume de bani semnificative a căror cuantum variază între câteva mii de lei, putând ajunge la sume de peste 100.000 euro. Inculpatul Jurgiu Marian Ionel identifica şi inducea în eroare moştenitorii victimelor unor accidente rutiere cărora, utilizând înscrisuri fictive, le-a creat convingerea falsă că are calitatea de avocat şi, profitând de un moment de vulnerabilitate emoţională a acestora, le-a determinat să întocmească o serie de documente pe care acestea nu le-ar fi semnat în condiţii normale, documente în baza cărora inculpatul şi-a însuşit o parte importantă din sumele de bani primite cu titlu de despăgubiri de la societăţile de asigurări.
În punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale, inculpatul îşi selecta victimele care se aflau într-un moment de maximă vulnerabilitate emoţională, acestea trecând printr-o traumă psihică, cauzată de pierderea subită a unei persoane apropiate, dublată de preocupările cauzate de înmormântare. În aceste împrejurări, autorul profita de lipsa de diligenţe a persoanelor vătămate, care nu aveau nici disponibilitatea de a se interesa de aspectele materiale legate de societăţile de asigurări, cu atât mai puţin disponibilitatea de a verifica calitatea pe care o afişează inculpatul. Au fost identificate mai multe situaţii în care inculpatul a acţionat asupra victimelor sale chiar în momentul în care persoana decedată se afla încă la morgă sau chiar imediat după înmormântare. Jurgiu Marian Ionel şi-a dezvoltat astfel o abilitate semnificativă în a specula traumele suferite de victimele sale, în scopul obţinerii de sume de bani.
Profitând de starea emoţională precară în care se află victimele sale, precum şi de lipsa de cunoştinţe juridice şi de experienţa acestora, Jurgiu Marian Ionel îşi declina calitatea fictivă de avocat, prezentându-se ca având competenţe deosebite în a reprezenta clienţii în faţa instanţelor de judecată. Pentru a întări convingerea cu privire la calitatea sa, acesta prezenta o serie de documente fictive, purtând însemnele specifice profesiei de avocat. După ce câştiga încrederea victimelor sale, inculpatul le determina să semneze un contract de asistenţă juridică, care imita în forma sa pe cel prevăzut în anexa nr. Anexa nr. I - la Statutul profesiei de avocat.
După semnarea aşa numitului contract de asistenţă juridică, având reprezentarea că nu are calitatea de avocat, pe care o declina victimelor sale, Jurgiu Marian Ionel determina persoanele vătămate să se deplaseze la un birou notarial, unde acestea semnau o procură judiciară prin care îl mandatau să le reprezinte în instanţă în calitate de împuternicit. Pentru a obţine de la persoanele vătămate această procură, inculpatul le inducea acestora convingerea falsă că este necesară în exercitarea prerogativelor de avocat, apărând astfel ca un mijloc de inducere în eroare. Mai mult decât atât, pentru a mări şi menţine confuzia cu privire la calitatea sa în cuprinsul procurii acesta se intitula avocat – mandatar. În aceste împrejurări persoanele vătămate acceptau să semneze procura notarială având convingerea falsă, indusă de inculpat, că vor fi reprezentate în instanţă de un avocat, în realitate însă, actele de reprezentare erau efectuate de un mandatar, cu titlu gratuit, Jurgiu Marian Ionel neavând calitatea pretinsă. Inculpatul a ascuns persoanelor vătămate aspecte determinante cu privire la care, dacă ar fi avut cunoştinţă, victimele infracţiunilor ar fi refuzat orice legătură cu inculpatul.
Prin urmare, în mod real, Jurgiu Marian Ionel reprezenta persoanele nu ca avocat, cum le crease anterior convingerea, ci ca mandatar. Este de menţionat că, în totalitatea situațiilor, mandatul era unul cu titlu gratuit şi nu-i dădea dreptul lui Jurgiu Marian Ionel să pretindă, şi cu atât mai puţin să încaseze, vreo sumă de bani pentru prestaţia efectuată. În faţa persoanelor vătămate inculpatul se prevala de contractul de asistenţă judiciară şi, pretinzând în mod mincinos că le-a reprezentat în calitate de avocat, solicita şi primea sumele de bani prevăzute în aceste contracte. În aproape toate cazurile persoanele vătămate, care nu aveau reprezentarea actelor efectuate de Jurgiu Marian, aveau convingerea că acesta presta în faţa instanţelor de judecată o activitate avocaţială şi nu una specifică celei de mandatar. În faţa organelor judiciare, parchete şi instanţe, inculpatul se prezenta iniţial în calitate de avocat.
Atunci când era pusă în discuţie lipsa acestei calităţi, Jurgiu Marian depunea la dosar înscrisuri fictive, (care apăreau a fi eliberate de Baroul Botoşani şi care purtau însemnele specifice profesiei de avocat), atestând prezumtiva calitate de avocat a inculpatului. Simultan, acesta depunea şi împuternicirea notarială obţinută în modalitatea mai sus precizată, document în baza căruia era mandatat să reprezinte persoana vătămată în instanţă.
Neavând cunoştinţă despre modul în care au fost obţinute documentele mai sus arătate, instanţele de judecată s-au văzut nevoite a-l accepta în continuare pe inculpat să efectueze acte de reprezentare ca mandatar.
