Ziua imnului naÅ£ional al României – DeÅŸteaptă-te române!, simbol al unităţii RevoluÅ£iei Române de la 1848, este sărbătorită în fiecare an la data de 29 iulie, dată la care, în anul 1848, ”DeÅŸteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Ziua imnului naÅ£ional al României a fost instituită în anul 1998. Legea nr. 99/1998, prevede că această zi va fi marcată de către autorităţile publice ÅŸi de către celelalte instituÅ£ii ale statului, prin organizarea unor programe ÅŸi manifestări cultural-educative cu caracter evocator ÅŸi ÅŸtiinÅ£ific, în spiritul tradiÅ£iilor poporului român, precum ÅŸi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării NaÅ£ionale ÅŸi ale Ministerului de Interne.
Tot în anul 1998, în cadrul manifestărilor prilejuite de împlinirea unui secol ÅŸi jumătate de la RevoluÅ£ia română din anul 1848, Banca NaÅ£ională a României (BNR) a pus în circulaÅ£ie, în scop numismatic, începând cu data de 29 iulie 1998, Zi a imnului naÅ£ional, simbol al unităţii RevoluÅ£iei române din anul 1848, două monede din aur cu valori nominale de 500 lei ÅŸi 1.000 lei, dedicate acestei aniversări, potrivit Circularei nr. 12/1998 emise de BNR.
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet ÅŸi etnograf, om de mare cultură, cântăreÅ£ ÅŸi autor de manuale de muzică.
Poemul „Un răsunet” al lui Andrei MureÅŸanu, redactat ÅŸi publicat în timpul RevoluÅ£iei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Å¢ara Românească RevoluÅ£ia a izbucnit pe 11 iunie).
Poemul va deveni imn sub titlul „DeÅŸteaptă-te, române!”, câÅŸtigându-ÅŸi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic ÅŸi mobilizator pe care-l conÅ£ine.
Începând din 1848, „DeÅŸteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât ÅŸi în cel al primului ÅŸi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forÅ£at să abdice, „DeÅŸteaptă-te, române!”, ca ÅŸi alte marÅŸuri ÅŸi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare potrivit siteului PreÈ™edinÈ›oeo României.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluÅ£iei anticomuniste, imnul s-a înălÅ£at pe străzi, însoÅ£ind uriaÅŸele mase de oameni, risipind frica de moarte ÅŸi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului.
Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului „DeÅŸteaptă-te, române!” este în acelaÅŸi timp social ÅŸi naÅ£ional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziÅ£ia către o lume nouă; naÅ£ional, deoarece alătură această deÅŸteptare tradiÅ£iei istorice.
Imnul conÅ£ine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent în toate imnurile naÅ£ionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon ÅŸi Salamina până la „Marseilleza” RevoluÅ£iei franceze.
Invocarea destinului naÅ£ional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest „acum ori niciodată” concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele două strofe, cea de-a patra ÅŸi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au „Hora Unirii”, scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) ÅŸi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune ÅŸi armonie. „Hora Unirii” este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneÅŸte întreaga adunare.
Dansul în cerc (hora) este el însuÅŸi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea ÅŸi dorinÅ£a românilor de a trăi laolaltă.
ConÅ£inutul profund patriotic ÅŸi naÅ£ional al poeziei a fost de natură să însufleÅ£ească numeroasele adunări ale militanÅ£ilor paÅŸoptiÅŸti, pentru drepturi naÅ£ionale, mai ales din Transilvania.
A fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial ÅŸi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în cel de-al Doilea Război Mondial.
”DeÅŸteaptă-te române!” a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la iniÅ£iativa domnitorului Åžtirbei Vodă.
”DeÅŸteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol.
A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la BraÅŸov, din 15 noiembrie 1987 ÅŸi în timpul RevoluÅ£iei din decembrie 1989.
Imediat după RevoluÅ£ia din decembrie 1989, ”DeÅŸteaptă-te române!” a fost ales imn naÅ£ional al României, fiind consacrat prin ConstituÅ£ia din 1991, modificată ÅŸi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003.
Astfel, în forma actuală, ConstituÅ£ia prevede, prin Articolul 12, că imnul naÅ£ional este ”DeÅŸteaptă-te române!”, acesta fiind considerat simbol naÅ£ional, alături de drapelul tricolor, stema ţării ÅŸi sigiliul statului, conform siteului Camerei DeputaÈ›ilor ( cdep.ro).
Versurile Imnului NaÈ›ional al României:
DeÈ™teptă-te Române!
DeÅŸteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
*
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
*
Înalţă-Å£i lata frunte ÅŸi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aÅŸteaptă ÅŸi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaÅ£i, juni, tineri, din munÅ£i ÅŸi din câmpii!
*
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naÅ£iune, ai voÅŸtri strănepoÅ£i,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„ViaÅ£a-n libertate ori moarte!” strigă toÅ£i.
*
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunÅŸi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraÅ£i!
*
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-ÅŸi azi mână d-ajutori,
Åži blastămă cu lacrămi în ochi pe oriÅŸicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
*
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
*
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
*
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
*
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
UniÅ£i-vă în cuget, uniÅ£i-vă-n simÅ£iri!
StrigaÅ£i în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
*
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate ÅŸi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!
Ziua Imnului NaÈ›ional a fost marcată È™i la BotoÈ™ani, manifestările fiind organizate de Prefectura BotoÈ™ani È™i Garnizoana Militară. Evenimentul la care au participat doar câÈ›iva botoșănenia aavut loc imediat după ora 9:00. Printre oficialitățile prezente s-au regăsit prefectul Dan Nechifor, preÈ™edintele Consiliului JudeÈ›ean, Doina Federovici, È™i primarul Cosmin Andrei, comandantul Garnizoanei BotoÈ™ani, CodruÈ› Ștefan Obreja.