Isi vand cartile, hainele, papucii, veiozele sau tablourile. Nu cer mult pe ele, pentru ca stiu ca doar pentru ei acele obiecte sunt o valoare. Renunta insa la ele pentru a-si cumpara medicamente sau pentru a-si implini poftele.
"Nu am mai mancat de mult o bucata de carne. Imi este frica sa ma apropii de hala, pentru ca misosul imi face rau. Nu am mai mancat de la Craciun, cand mi-a adus o vecina o bucata de friptura", spune cu ochii in lacrimi o batrana ce se chinuieste sa isi vanda pantofii purtati in tinerete.
La cateva "tarabe" distanta, un alt batran se chinuieste sa isi vanda un aparat foto vechi. Un cumparator se intereseaza de el, insa nu il cumpara. Disperat, batranul lasa din pret. "Haide domnule, cu 4 lei il dau. E vechi dar e bun, functioneaza".
In bazarul de langa complexul
Tatisunt zeci de astfel de persoane. Isi intind pe o patura uzata toate amintirile din casa si isi indeamna clientii sa le cumpere. Putini sunt insa cei care le cumpara. Multi vin, se uita... si pleaca mai departe.
O batranica studiaza cu mare atentie cateva haine uzate asezate cu grija, insa, pe o patura. Doar se uita la ele... pentru ca batistuta in care isi tine banutii.. este goala. Pleaca, privind inapoi la cele doua haine vechi.
Cartile rasfoite probabil de sute de ori, cu copertile uzate de vreme atrag si asteapta si ele sa fie cumparate. Trecatorii le rasfoiesc, intreaba de pret, insa putini sunt cei care scot bani din buzunar sa le cumpere.
