Autismul este suferinţă zilnică. Autismul nu face campanii răsunătoare, nici nu are rezultate spectaculoase. Nu poţi strânge o sumă – oricât de mare ar fi ea! – să faci o operaţie la medici şi clinici renumite, şi apoi să iei viaţa de la capăt. Autismul înseamnă tratament continuu, înseamnă grijă în fiecare secundă din partea familiei. Efort financiar constant şi epuizant, dăruire, încăpăţânare în faţa tuturor obstacolelor, şedinţe de terapie nesfârşite, rezultate în timp şi uneori foarte târzii. Citind povestea de mai sus, oare de câte ori ne va reveni ea în minte? Nu e nevoie de mult, ci e nevoie să fim mulţi ca să le fim sprijin acestor oameni.
Copiii cu autism din Botoşani (şi nu numai ei!) au nevoie de o investiţie care, deşi pare imposibil de atins, este realizabilă prin sprijinul comunităţii şi prin implicarea autorităţilor. Bani care an de an merg spre proiecte găunoase ar putea fi concentraţi către semenii noştri aflaţi în mare suferinţă.
"Anul acesta, Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism din Botoșani și-a înălțat visurile la cer, deloc puține și deloc mărunte! Printre acestea se află și dorința noastră arzătoare de a amenaja la Botoșani o cameră multisenzorială care va facilita accesul la terapia multisenzorială a copiilor diagnosticați cu tulburări din spectru autist, întârzieri psihomotorii și alte tulburări senzoriale (orbire, surzenie, sindrom Down, paralizie cerebrală etc.) crescându-le astfel, în mod semnificativ, șansele de dezvoltare, comunicare și integrare în societate", ne spune Gabriela Ivan, preşedinta Asociaţiei.Gabriela Ivan este ferm convinsă că intervenția timpurie și complexă este extrem de necesară pentru recuperarea acestor tulburări. "Scopul nostru este de a da șansa copiilor de astăzi, prin dezvoltarea potențialului lor maxim, pentru a deveni cei mai buni adulți de mâine", completează preşedinta Asociaţiei, ea însăşi mama unui copil diagnosticat cu autism. "Credem că cel mai mare obstacol în această "cursă'' ne este timpul, dar nu ne lipsește curajul de a crede în realizarea acestui proiect și în oameni", spune Gabriela Ivan. Pentru că terapia, cu cât este mai târziu aplicată, cu atât devine mai dificilă şi, uneori, ineficientă.
Un pas important în realizarea visului este cursa 1000km Balkan Charity Challenge, un eveniment aflat la a patra ediţie, un duatlon la care vor participa zeci de alergători şi ciclişti, pe distanţa Bucureşti-Sofia, Sofia-Bucureşti.
Proiectul privind realizarea camerei multisenzoriale la Botoşani se află pe site-ul evenimentului, iar trei oameni vor fi purtătorii de mesaj, vor atrage atenţia asupra copiilor cu autism de la Botoşani. Este vorba despre alergătorii Radu Preda, Iulian Rotariu şi Victor Vlad. Cei trei s-au înscris în această cursă - 1000km Balkan Charity Challenge - pentru a susține cauza copiilor din Botoşani și a aduce visul cât mai aproape de realitate.
Dacă botoşănenii sunt obişnuiţi cu numele pompierului Iulian Rotariu, cel care a alergat şi în Maratonul Saharei, prea puţini îl cunosc pe Radu Preda.
Născut în Botoşani, Radu Preda trăieşte în Bucureşti. Îi place să spună despre sine că este alergător şi nu de puţine ori aminteşte cu lumină în privire despre "comunitatea alergătorilor". Cei care nu urmăresc cu îndârjire performanţa, ci relaţiile dintre oameni.L-am întâlnit pe Radu Preda, zilele acestea, la Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism din Botoşani. I-a cunoscut pe copii, a fost impresionat de mamele acestora. Alături de el, Iulian Rotariu trăieşte cu emoţie apropierea de fiecare dintre copii.
-Nu sunteţi la prima participare. Despre ce este vorba?
Radu Preda: Anul acesta, evenimentul este la ediţia a patra. Este un duatlon. Nu este o competiţie în sine, este un eveniment sportiv pur caritabil, adică se strâng bani pentru diverse proiecte din România şi Bulgaria.
-De unde a pornit ideea?
-Proiectul este iniţiat de doi bulgari, Stanislav şi Tania Georgiev, care au lucrat un timp în România, în Unicredit, şi sunt foarte dedicaţi sportului şi acestor tipuri de evenimente. Anul trecut au strâns 35.000 de euro. Se merge în 4-5 zile până la Sofia cu bicicletele, traseul are în jur de 650 de kilometri. Se pleacă în dimineaţa zilei de 1 noiembrie. De la Sofia se revine în alergare, vreo 7-8 zile, în jur de 55-60 de kilometri pe zi. Nu e un ritm de competiţie, e un grup care se deplasează cu anumită viteză, se ajută unii pe alţii, pentru că încercarea este foarte grea. Sunt câţiva oameni , printre care şi Stanislav, care au făcut distanţa completă, Bucureşti-Sofia şi Sofia-Bucureşti. În rest, sunt care fac doar partea de bicicletă, doar partea de alergare sau bucăţi. Eu, de exemplu, în primele ediţii, am alergat câte o zi, în primul an vreo 30 de km, al doilea an 57 de km.
-Cine participă?
-Participă foarte mulţi oameni din Bucureşti şi din ţară. În Bucureşti este o comunitate tot mai mare de alergători. Există, dincolo de pasiune, anumite tipuri de prietenie între oameni. Sunt foarte mulţi prieteni ai grupului. La alergare au participat, anul trecut, în jur de 50 de oameni.
-Care este motivaţia acestor alergători? E o parte sportivă, de antrenament sau contează cel mai mult scopul caritabil?
-Principala motivaţie ţine de partea caritabilă. Oamenii încearcă să dea înapoi către cei care au nevoie. Aceasta este principala motivaţie. Există şi o luptă cu tine, să îţi depăşeşti limitele. Nu e o performanţă sportivă în sine, dar îţi depăşeşti limitele. Încercăm să atragem atenţia asupra comunităţii, să atragem diverse forme de participare caritabilă. Sunt donaţii şi după competiţie. Noi am organizat o donare de sânge anul trecut, am alergat pentru o cauză legată de donarea de sânge, şi a fost o continuare reuşită a evenimentului.
-Ajungem la Botoşani... Cum aţi decis să alergaţi pentru copiii cu autism din Botoşani?
-Anul acesta nu ştiam cum îmi voi împărţi agenda şi am fost puţin rezervat prima dată când am fost contactat de organizatori. Dar când am intrat pe site am văzut Asociaţia din Botoşani, am aflat despre visul lor şi am reacţionat emoţional. Am spus: gata, vin şi eu. E o emoţie aparte să încerci să faci ceva pentru cei de acasă. Sunt foarte ataşat de Botoşani. Apoi am văzut că s-a înscris şi Iulian. Noi ne ştiam de foarte multă vreme de la telefon, nu ne-am întâlnit niciodată faţă în faţă. Uite că participăm împreună pentru copiii din Botoşani.
-Înainte de acest eveniment ce ştiaţi despre autism?
-Ce am văzut prin filme, prin diverse cazuri, nu am fost direct implicat în problema copiilor cu autism. Dar am avut ocazia acum să le cunosc pe Mihaela şi Gabriela (Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism din Botoşani). Am venit la Botoşani, le-am cunoscut, sunt impresionat de ce au reuşit să facă şi de ce au de gând să facă. Nişte oameni simpli, care au plecat de la durerea unor mame şi care nu se lasă copleşite, transformă totul în ceva constructiv pentru copii. Este un exemplu pe care multă lume ar trebui să îl ia. Ai de ales: te laşi doborât de greutăţi sau încerci să faci ceva. Nu sunt mulţi care merg pe a doua cale. M-au impresionat. Am aflat poveşti despre alte mame, despre viaţa copiilor lor, că nu pot comunica între ei. Nu poţi să te gândeşti decât că Dumnezeu ţi-a dat ţie copii sănătoşi, sunt poveşti care sper să fie auzite de cât mai multă lume, să fie sensibili oamenii.
-Ne-am obişnuit să punem etichete, până îi cunoaştem mai bine...
-Fiind în mijlocul copiilor altfel îi simţi. Luca, băiatul meu, a avut în clasă un coleg care suferea de autism. Fusese tratat până la un anumit punct şi acum îl integrau în comunitate. Avea manifestări greu de înţeles pentru copii, chiar şi pentru adulţi. Am vorbit cu Luca: Robert e un copil ca tine, nu a avut norocul tău de a se naşte sănătos. Asta era singura percepţie pe care o aveam până acum.
-Trebuie să ne implicăm mai mult în a educa şi comunitatea, în a sensibiliza oamenii?
-Cam toate evenimentele sportive, competiţiile, tradiţional au asociate şi cauze caritabile. Acesta este doar caritabil, nu e competiţie sportivă. E o încercare a fiecăruia să îşi depăşească limitele. Pe parcursul evenimentului sunt alte întâmplări, se plantează câte un copăcel, se trece pe la cămine de copii unde sunt ajutaţi câte puţin. E o chestie frumoasă, din ce în ce mai mulţi oameni sunt doritori să se implice. Da, îmi doresc să sensibilizăm oamenii, să doneze, de exemplu, câte 5 lei pe lună. 5 lei nu e o sumă care ne schimbă viaţa. Ţine de fiecare să încerce să îi înţeleagă şi pe cei din jur, să înţeleagă lucrurile bune care pot fi îndreptate.
-Să ajutăm nu doar ca să se afle că am ajutat...
-Există mulţi care fac şi pentru imagine, decent şi ideal ar fi să fim învăţaţi să facem fără a se şti că ne-am implicat. Din experienţa mea, dacă am fi cât mai mulţi care ar duce povestea mai departe se vor implica şi cei din jur. Nu toţi au acces la conputer, dar sunt şi alte soluţii de a dona. Sper că uşor-uşor vom implica oamenii. Au apărut şi nişte forme inovative de donaţie. Am fost invitaţi – soţia mea lucrează în teleiziune, a făcut nişte documentare în Olanda şi a fost invitată de fostul ambasador al Olandei la petrecerea de adio. A spus ambasadorul: vă rog să nu îmi aduceţi cadouri. Cine vrea să doneze un cadou să doneze fundaţiei X. Şi iată că am donat, am fost emoţionaţi, erau acolo şi reprezentanţii fundaţiei acolo. A fost frumos. Un alt sportiv, Gabi Solomon, când s-a căsătorit a făcut o nuntă atipică. Undeva la munte, au alergat împreună, au luat masa împreună. Cadourile de nuntă au constat în donaţii pentru o fundaţie. Se pot face multe.
-Se termină alergarea. Ce urmează după? Veţi rămâne prietenul copiilor din Botoşani?
-Mi-ar plăcea foarte mult. Deja le-am dat multe sugestii, să arate cât mai mult din ceea ce şi-au propus. Să povestească, să se afle. Voi rămâne aproape, mai ales că e legat de Botoşani. Mi se pare extraordinar că două femei fără pregătire specială, două mame, se implică atât de mult, învaţă atâta lucruri noi ca să îşi poată ajuta copiii.
Şi Iulian Rotariu, alergătorul nostru de suflet, este nerăbdător să ajungă la Sofia. "E un nou început, e o încercare. A încerca înseamnă a face, şi eu tot timpul am încercat să merg pe această premisă. Îmi doream să putem ajuta copiii de la noi, din Botoşani. Am mai alergat pentru alte fundaţii din ţară, dar îmi doream să mă implic şi pentru cei din Botoşani, pentru că avem mulţi copii care trebuie ajutaţi".Iulian Rotariu a fost încântat atunci când i s-a propus să alerge pentru visul copiilor de a avea la Botoşani o cameră multisenzorială. "Asociaţia de aici m-a contactat dacă pot să îi reprezint. Mi-a plăcut ideea, îmi doream să alerg pentru copiii de aici. Nici nu am întrebat câţi kilometri sunt, nu am stat pe gânduri şi am spus imediat DA. Îmi dau silinţa să duc la sfârşit, distanţa este destul de mare, este un efort mai mult psihic decât fizic. Sper să reuşesc datorită motivaţiei. Voi avea tot timpul copiii în gând şi mă voi gândi că undeva, acolo, ne aşteaptă să punem cărămida la camera senzorială care îi va ajuta pe ei".
Se pot face donaţii accesând direct paginile de pe site-ul evenimentului, unde cei doi alergători au şi un mesaj pentru oamenii de suflet:
PAGINA LUI IULIAN ROTARIU pentru donaţii: "Cu o pereche de adidasi potriviti poti cuceri lumea! Orice vis poate deveni realitate, daca stii sa crezi in tine, in oameni si in sansa unica pe care viata ti-o ofera! DAR NUMAI IMPREUNA, UNITI, putem construi cea mai frumoasa camera din lume pentru copiii nostri cu dizabilitati/tulburari senzoriale (tulburari din spectru autist, orbire, surzenie, sindrom Down, paralizie cerebrala). Camera senzorială va integra culorile, stimulii olfactivi, sunetul, lumina, materiale cu diferite texturi și obiecte tactile în vederea producerii stimulării senzoriale. Noi,indraznim a avea curajul de a incepe aceasta constructie. "Curajul nu este atunci cand ai puterea de a merge mai departe, este atunci cand mergi mai departe desi nu ai putere!", cum bine spunea Napoleon Bonaparte. Cu imbratisari, Iulian".
PAGINA LUI RADU PREDA pentru donaţii: "Este prima data cand alerg pentru Botosani, orasul meu de suflet, mai precis pentru Asociatia Parintilor Copiilor cu Autism din Judetul Botosani. Le-am cunoscut pe reprezentantele fundatiei, doua mame ai caror copii vad lumea altfel decat cei din jur. Sunt femei puternice, care au transformat durerea de mama in motivatia si energia de a ajuta 32 de copiii sa se indrepte catre o viata normala. Avem atatea de invatat din ce au facut si din planurile pe care le au pentru viitor! Putem impreuna sa sprijinim Fundatia pentru a da o sansa copiilor cu autism si familiilor lor. În Botosani sunt foarte multi copii cu autism din tara, aproximativ 450"
(Iulian Rotariu şi Radu Preda, antrenament la Botoşani)
Alergătorilor Iulian Rotariu, din Botoşani, şi Radu Preda, originar din Botoşani, li se alătură un alt mare sportiv, Victor Vlad. Este un bucureştean în vârstă de 52 de ani, inginer electronist, şi are peste 70.000 de km alergaţi. Victor Vlad este un cunoscut alergator pe distanţe lungi în România, cu peste 20 de ani de atletism. A participat la peste 40 de maratoane şi sute de semimaratoane sau crosuri pe distanţe mai scurte, având multiple clasări pe podium la nivel naţional şi internaţional.
Victor Vlad promovează activ sportul de masă în România şi antrenează sute de persoane care-şi doresc o viaţa activă şi sănătoasă sau care vor să-şi îmbunataţească performantele sportive. Organizează, în acest sens, numeroase evenimente sportive. Aleargă adesea şi pentru cauze caritabile.
PAGINA LUI VICTOR VLAD pentru donaţii: "Particip la ediția din acest an cu gandul la copiii diagnosticați cu autism, întârzieri psihomotorii și dizabilități senzoriale. Îmi doresc ca viața lor să se schimbe, să poată alerga alături de noi și să se bucure de cei din jurul lor. Și ca părinții lor să fie fericiți, așa cum eu sunt un tată fericit al unui copil sănătos. Le putem oferi o șansă copiilor cu dizabilități ajutând Asociația Parinților Copiilor cu Autism să doteze o camera multi senzorială si să completeze metodele de terapie disponibile in Botoșani".
(Victor Vlad şi Radu Preda, înainte de a pleca spre Sofia)
CAMERA SENZORIALĂ pentru donaţii: Terapia senzorială este una dintre terapiile standard recomandate de furnizorii naționali și internaționali de sănătate și educație pentru copiii cu dizabilități / tulburari senzoriale. Terapiile senzoriale ajuta copiii cu întârzieri în dezvoltare și dizabilități senzoriale (ca și cele din spectru autist) să-și dezvolte inteligența, abilitățile sociale și autonomia personala. Singura modalitate de a pune în aplicare terapia senzoriala este crearea unui mediu senzorial. Scopul acestui proiect este de a finanța amenajarea unui spațiu multisenzorial, o camera care să fie pusă la dispoziția Centrului TSA (Centrul de Asistență Specializată pentru Copilul cu TSA) din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Dizabilități SF. Spiridon aflat în structura DGASPC Botoșani, respectiv APCA Botoșani.
Aceasta camera va oferi un mediu propice aplicării / punerii în practică a terapiei semzoriale pentru copiii diagnosticați cu tulburări din spectru autist, întârzieri psihomotorii și alte dizabilități senzoriale (orbire, surzenie, sindromul Down, paralizie cerebrala etc.). Camera senzorială va integra culorile, stimulii olfactivi, sunetul, lumina, materiale cu diferite texturi și obiecte tactile în vederea producerii stimulării senzoriale. În prezent, terapia ocupațional-senzorială este singura care lipsește din veriga metodele de terapie disponibile la Botoșani, furnizându-se doar următoarele terapii: terapia comportamentală individuală, terapia de grup, terapia tulburărilor de limbaj / vorbirii, terapia prin artă, terapia prin muzică, ergoterapie, terapia prin joc, activități sociale.
În urmă acestei inițiative, următoarele grupuri de copii vor beneficia de terapie:
- 32 de copii diagnosticați cu TSA ( tulburare de spectru autist) și alte tulburari de dezvoltare din cadrul APCA Botoșani
- 80 de copii din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Dizabilități Sf. Spiridon (32 de copii cu TSA de la Centrul TSA şi 48 de copii cu alte tulburări de dezvoltare/senzoriale).
Conturi:
IBAN: RO14 BACX 0000 0009 2696 0001 (lei)
BIC: BACXROBU
UniCredit Bank
Beneficiary: ASOCIATIA PARINTILOR COPIILOR CU AUTISM DIN JUDETUL BOTOSANI
IBAN: RO84BACX0000000926960002 (euro)
