Claudia Necula, psihoterapeut, educator prenatal Lamaze şi vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Naştere Naturala şi Alăptare (ANNA) îţi explică, pe larg, de ce să alegi naşterea naturală şi nu o operaţie de cezariană.
1. Naşterea naturală este normală şi sănătoasă pentru corpul femeii şi al bebeluşului care se naşte
Naşterea naturală presupune declanşarea unei congruenţe între sistemul hormonal, psihic şi spiritual al unei femei însărcinate şi bebeluş, considerat de asemenea în totalitatea lui fizică, psihică şi spirituală. În aproximativ 80% din cazuri, finalul acestei congruenţe este reprezentat de o mamă sănătoasă şi un bebeluş sănătos. Acest fapt ne este confirmat de zeci de mii de ani de evoluţie a speciei umane. Naşterea naturală reprezintă o constantă colaborare, îi putem spune chiar comunicare, la un nivel foarte subtil, între mamă şi bebeluş dictată de instinctele amândurora. Când bebeluşul este pregătit din punct de vedere psihofizic pentru viaţa extrauterină acesta semnalează mamei printr-o descărcare hormonală proprie faptul că este gata să pornească la drum. Corpul mamei preia aceste semnale şi le interpretează prin propria matrice de hormoni şi emoţii declanşând la timpul potrivit cocktailul hormonal care va dirija travaliul şi naşterea. La sfârşitul acestei experienţe, corpul mamei şi al bebeluşului sunt copleşiţi de descărcări hormonale care pecetluiesc o legătură de ataşament indestructibilă între mamă şi copil. Pus pe burta mamei imediat după naştere, copilul îşi priveşte mama, o (re)cunoaşte şi iniţiază primul supt încă din primele 50 de minute de viaţă, fără vreun sprijin anume de la cei din jur, asigurând astfel instalarea lactaţiei, cât şi bazele unei imunităţi puternice. Contactul neîntrerupt dintre mamă şi copil îi asigură bebeluşului un start psihic optim, oferindu-i în permanenţă reperele de siguranţă afectivă de care are nevoie o dată cu această mare schimbare.
2. Naşterea naturală, atunci când se petrece în condiţii de siguranţă şi confort pentru mamă şi bebeluş, generează într-o femeie un sentiment de empowerment şi de încredere în forţele proprii.
Experienţa naşterii, atunci când este trăită complet şi pozitiv, generează trăiri puternice de forţă, capabilitate şi încredere în propria persoană. Pe parcursul acestei experienţe mama intră în contact cu provocări şi senzaţii necunoscute până atunci, pe care ajunge, progresiv, să şi le înţeleagă, să şi le accepte şi să le depăşească cu propriile puteri. Pe parcursul travaliului ea intră în contact cu înţelepciunea interioară de a da naştere ce i-a fost lăsată moştenire de-a lungul timpului de generaţii întregi de femei care au născut înaintea ei. Spre deosebire de o naştere medicalizată prin intervenţii de rutină, ce este trăită de obicei ca o experienţă secătuitoare de resurse şi putere, de multe ori chiar traumatizant, naşterea naturală, hormonală, pune femeia în contact cu resurse interioare nebănuite.
3. Naşterea naturală este generatoare de experienţe pozitive ce se vor stabili în psihicul mamei sub forma unor amintiri ce îi vor influenţa maternitatea şi feminitatea.
Amintirea naşterii este una dintre cele mai puternice amintiri din viaţa unei femei. Deşi se vorbeşte despre
uitarea de după naştere, orice femeie, dacă este întrebată despre cum a decurs naşterea copiilor ei, imediat după sau la ani distanţă de eveniment, va putea să ofere detalii amănunţite cu privire la acele momente. Experienţa naşterii influenţează felul în care o mamă îşi primeşte copilul în viaţa ei, disponibilitatea faţă de el şi atitudinea faţă de acesta din primele zile de viaţă, atât de importantă pentru stabilirea unei legături puternice de ataşament şi însuşirea unor abilităţi de părinţi ce îşi vor dovedi utilitatea în zilele şi săptămânile ce urmează. De asemenea, această experienţă a naşterii îşi pune amprenta asupra felului în care o femeie îşi priveşte sexualitatea şi feminitatea. Naşterea naturală, prin cursivitatea etapelor, non-violenţa mediului şi interacţiunea constantă şi blândă dintre mamă, copil şi cadrul medical, pune bazele unei experienţe pozitive generatoare de amintiri pozitive ce contribuie la o imagine de sine stabilă şi deplină. Această experienţă se va reflecta în felul în care propriul ei copil va învăţa să privească maternitatea sau parentalitatea. Multe cercetări au demonstrat că naşterea naturală are un impact asupra scăderii riscului de incidenţă a depresiei postnatale.
4. Naşterea naturală este fiziologică
Parcursul travaliului şi naşterii asupra corpului are cel mai mic impact asupra dinamicii funcţionale a organismului mamei, spre deosebire de naşterea prin cezariană, care este o operaţie chirurgicală majoră cu riscuri multiple asociate mamei,bebeluşului, sarcinilor viitoare şi bebeluşilor viitori. În condiţii de siguranţă, confort şi asistenţă medicală corespunzătoare (modelul de îngrijiri bazat pe moaşe s-a dovedit de-a lungul timpului a fi cel mai eficient în stuaţia unei mame sănătoase, cu o sarcină sănătoasă cu risc scăzut) mama beneficiază de o refacere rapidă după naştere, iar bebeluşul de o adaptare firească şi lejeră la mediul înconjurător.
5. Scade riscul necesităţii unei operaţii cezariene, a unei naşteri instrumentale sau a intervenţiilor medicale atunci când mama este sănătoasă şi sarcina are un risc scăzut
Pornind de la premisa că sarcina a fost monitorizată corespunzător, iar mama şi bebeluşul se află în parametri normali de sănătate la debutul travaliului, putem considera că intervenţiile medicale sunt necesare doar atunci când starea de sănătate a mamei sau a copilului degenerează. Cercetările bazate pe dovezi stocate în librăria Cochrane au demonstrat faptul că pentru a avea parte de o experienţă pozitivă a naşterii trebuie să se evite intervenţiile medicale de rutină folosite în scopul de a provoca travaliul, a-l grăbi, a-l încetini sau doar a-i perturba cursul firesc: perfuzia cu oxiton, anestezia epidurală, epiziotomia, monitorizarea electronică fetală continuă, ruperea artificială a membranelor, clisma, restricţiile de mâncare şi băutură în timpul travaliului, restricţionarea libertăţii de mişcare şi de schimbare a poziţiilor, impunerea poziţiei de naştere complet întinsă pe spate. Atunci când aceste intervenţii medicale sunt folosite de rutină, fără un motiv medical precis, direcţionat către remedierea unei situaţii de urgenţă sau a unei probleme de sănătate, ele determină folosirea altor intervenţii medicale, în lanţ. Astfel se declanşează un cerc vicios ce se finalizează de multe ori fie printr-o experienţă traumatizantă a naşterii, fie printr-o naştere cu forceps sau vid-extractor, fie printr-o operaţie cezariană ce devine necesară deoarece mama sau bebeluşul au reacţionat într-un mod negativ la toată această cascadă de intervenţii medicale. Într-o naştere naturală mama şi bebeluşul îşi găsesc ritmul propriu, mama are libertatea de mişcare şi de schimbare a poziţiilor astfel încât ajută bebeluşul să coboare şi să se nască. Într-o naştere naturală femeia are parte de măsuri de confort nemedicamentoase şi de sprijinul persoanelor dragi, care o relaxează, o ajută să îşi urmeze instinctele şi să îi ofere bebeluşului aportul de oxigen de care are nevoie, menţinând o respiraţie optimă. Mama îşi alege poziţia cea mai comodă în care să îşi nască bebeluşul, astfel încât acesta să vină pe lume cu uşurinţă. Cadrele medicale ce o asistă adoptă tehnici noninvazive prin care să îi susţină alegerile, să îi sprijine eforturile, să îi asigure cât mai mult confort păstrând în acelaşi timp parametri optimi de siguranţă.
6. Este optimă pentru adaptarea bebeluşului la mediul exterior din punct de vedere fizic şi psihic.
În timpul travaliului şi al naşterii, corpul bebeluşului răspunde la semnalele transmise de corpul mamei, prin propriile mişcări şi reacţii. Acesta efectuează anumite rotiri în bazinul mamei care îi permit trecerea prin structura specifică a pelvisului mamei. În canalul naşterii, cutia toracică a acestuia se comprimă, urmând să efectueze o extindere o dată cu naşterea – lucru care ajută la instalarea respiraţei. Contactul cu zona perineului permite colonizarea bebeluşului cu germeni prietenoşi care ajută la fortificarea imunităţii şi apoi, prin colonizarea tractului digestiv, la adaptarea funcţiei digestive. Bebeluşii beneficiază în acest fel de o mai bună imunitate şi de o capacitate mai mare de asimilare a substanţelor nutritive din colostru şi apoi din laptele matern. Pus imediat pe burta mamei, bebeluşul simte mirosul secretat de glandele sudoripare ale mamei, miros similar cu cel din lichidul amniotic, perceput prin organul vomeronazal în timpul vieţii prenatale. Acest aspect îl ajută încă o dată la adaptarea la viaţa extrauterină şi, mai specific, la iniţierea timpurie a alăptării. De asemenea, corpul mamei îi oferă căldura necesară pentru termoreglare. Adrenalina primită prin intermediul cordonului ombilical dinspre mamă îl ajută să fie alert, receptiv şi proactiv imediat după naştere. Clamparea întârziată a cordonului ombilical, care devine posibilă în urma unei naşteri naturale, îl ajută să iniţieze mai uşor respiraţia, primind oxigen din două surse. Sunt cercetări care susţin că întârzierea clampării cordonului conduce la un risc mai scăzut de anemie pe termen lung, datorită aportului suplimentar de sânge dinspre placentă.
Ultimele cercetări în domeniul psihologiei perinatale arată faptul că bebeluşul are o viaţă psihică conştientă încă din timpul vieţii prenatale. Experienţa naşterii este trăită atât fizic cât şi emoţional. Atât timp cât naşterea se desfăşoară în confort şi siguranţă, cu respect şi răbdare faţă de ritmul travaliului şi naşterii impus de diada mamă-copil, acesta va beneficia de o experienţă pozitivă, asemenea experienţei mamei lui. Naşterea reprezintă şi pentru bebeluş un rit de trecere, fiind însoţită de trăiri puternice care contribuie la construirea încrederii în propriile forţe. În funcţie de felul în care el va fi primit pe lume, bebeluşul îşi va construi o relaţie bazată pe încredere sau pe neîncredere în mediul înconjurător. Pus pe pieptul mamei imediat după naştere acesta intră în contact cu reperele cele mai importante din mediul intrauterin (mirosul mamei, bătăile inimii, strângerea în braţe, căldura corpului mamei, vocea mamei), astfel încât el se simte în siguranţă şi ocrotit. Nevoile lui afective sunt împlinite de disponibilitatea fizică şi psihică a mamei în aceste condiţii. Amintirile naşterii îi vor influenţa pe termen lung atitudinea vizavi de lumea înconjurătoare.
7. Naşterea naturală are un impact pozitiv asupra relaţiilor intrafamiliale.
Putem privi acest postulat din două perspective. Prima perspectivă este aceea că în ultimele decenii, pe fondul schimbărilor din societate, a început să se evidenţieze din ce în ce mai mult rolul pe care tatăl îl are în însoţirea mamei pe parcursul travaliului şi naşterii. Acesta îi poate oferi mamei un real confort şi siguranţă în aceste momente, contribuind la relaxarea ei în plan psihic şi la amplificarea cocktailului hormonal ce determină cursul firesc al travaliului şi naşterii. În funcţie de disponibilitatea emoţională a tatălui, de propriile precepte şi consideraţii, tatăl poate alege să participe la naşterea copilului său. Această experienţă, atunci când este dorită şi acceptată conştient, are un impact semnificativ în construirea ataşamentului dintre tată şi copil, în devenirea lui ca tată, în manifestarea paternalităţii lui ulterioare. Nefiind percepută ca traumatizantă de către nici un membru al familiei, experienţa naşterii naturale contribuie la crearea şi la menţinerea unor relaţii sănătoase între membrii ei. O altă perspectivă, independent de cea ce ţine de prezenţa sau de absenţa tatălui la naştere, se referă la impactul pe care naşterea l-a avut asupra mamei şi a felului în care această experienţă schimbă relaţia cu partenerul ei.
Sursa: unica.ro