Fără această bază, orice plan de sustenabilitate rămâne vag și greu de susținut în fața auditorilor sau a investitorilor.
Calculul amprentei de carbon și raportarea de sustenabilitate nu trebuie însă să fie un labirint tehnic rezervat doar specialiștilor. Cu un set clar de pași, poți ajunge de la „nu știe nimeni exact ce și cum emitem” la un inventar bine structurat al emisiilor, aliniat atât cu cerințele CSRD, cât și cu standardele GHG Protocol. Important este să știi de unde să începi, ce date să colectezi și cum să le structurezi.
Înainte de a începe merită notat că acum poți profita de StratoScope, o platformă digitală dezvoltată de Stratos care simplifică procesul de calcul al amprentei de carbon și raportarea de sustenabilitate conform cerințelor CSRD. Soluția integrează într-un singur spațiu colectarea datelor, calculul emisiilor CO₂ pentru Scope 1, 2 și 3 pe baza standardului GHG Protocol și generarea automată a rapoartelor conforme ESRS. Prin digitalizarea întregului flux, platforma reduce dependența de procese manuale, elimină utilizarea fișierelor Excel separate și limitează riscul de erori operaționale.
1. Cum colectezi datele necesare din întreaga organizație?
Colectarea datelor din întreaga organizație începe mult înainte de primul fișier Excel sau de primul dashboard.
Începe prin a stabili domeniile din care ai nevoie de informații.
- Financiar – bugete, cheltuieli, venituri, marje.
- Vânzări și marketing – lead-uri, conversii, campanii, canale.
- Operațiuni – procese interne, timpi de livrare, stocuri.
- Resurse umane – structură de echipă, fluctuație, competențe.
- IT și digital – sisteme folosite, integrarea lor, tipuri de date deja colectate automat.
După ce ai aceste zone clare, identifică persoanele-cheie din fiecare departament. Nu te opri doar la manageri.
Definirea unui format comun de colectare
Poți folosi un fișier partajat sau un formular, dar contează să fie același pentru toți. În acest șablon, clarifică:
- Ce câmpuri trebuie completate (de exemplu: denumirea indicatorului, perioada, sursa).
- Unitățile de măsură (lei, euro, număr de clienți, ore etc.).
- Modul în care se calculează fiecare indicator (formula exactă, nu doar o denumire vagă).
- Frecvența raportării – lunar, trimestrial, anual, sau pentru o perioadă de proiect.
Calitatea datelor, nu doar volumul
Ai nevoie de date relevante, curate și verificabile. Merită să folosești câteva filtre clare:
- Întreabă de unde provin datele (dintr-un sistem, dintr-un fișier manual, dintr-un export).
- Solicită ultima dată când au fost actualizate.
- Clarifică dacă există valori lipsă sau aproximări și în ce măsură afectează concluziile.
- Cere exemple concrete: o înregistrare tipică, pentru a înțelege structura.
2. Cum identifici sursele de emisii pe scope 1, 2 și 3
Identificarea surselor de emisii pe scope 1, 2 și 3 începe cu o înțelegere clară a activităților companiei.
Scope 1 – emisii directe din activitățile controlate
Scope 1 acoperă emisiile directe, cele pe care le generezi prin echipamente și procese pe care le controlezi.
- Instalații fixe: centrale termice, cazane, arzătoare, cuptoare industriale, generatoare pe motorină sau gaz.
- Flota de vehicule deținută sau închiriată pe termen lung: mașini de serviciu, camioane, utilaje de construcții, stivuitoare pe motorină sau GPL.
- Procese industriale: reacții chimice, producție de ciment, metalurgie, prelucrare a materialelor unde se eliberează CO₂ sau alte gaze cu efect de seră.
- Scăpări de gaze: instalații de climatizare cu agenți frigorifici, conducte de gaz, echipamente sub presiune cu potențiale pierderi.
Scope 2 – electricitate și energie cumpărată
Scope 2 se referă la emisiile indirecte din electricitatea, căldura sau răcirea cumpărate de la un furnizor.
- Strânge toate facturile de utilități pentru:
- Electricitate (toate locațiile: birouri, fabrici, magazine, depozite).
- Energie termică centralizată (dacă folosești sistem urban de încălzire).
- Răcire centralizată, acolo unde există astfel de servicii.
- Separă consumurile pe tip de activitate, acolo unde facturile sau sistemele îți permit: producție, birouri, spații comerciale.
- Verifică dacă ai și consumuri în spații închiriate, unde utilitățile sunt incluse în chirie – acestea pot fi ușor ignorate dacă nu le cauți explicit.
Scope 3 – tot ce se întâmplă în afara porților tale
Scope 3 include emisiile din lanțul de aprovizionare și din utilizarea produselor sau serviciilor tale.
Principalele categorii de emisii scope 3
Emisiile Scope 3 includ efectele indirecte din lanțul valoric al companiei. Acestea acoperă achizițiile de bunuri și servicii, transportul upstream și downstream, deșeurile generate în operațiuni, deplasările angajaților, utilizarea produselor de către clienți și gestionarea acestora la final de viață prin reciclare, incinerare sau depozitare.
3. Cum alegi perioada de raportare și nivelul de granularitate?
Perioada de raportare și nivelul de detaliu influențează calitatea analizelor și volumul de muncă necesar. În practică, cel mai des se folosește anul calendaristic sau fiscal, deoarece permite alinierea cu bugetele, compararea performanței între ani și raportarea către investitori sau autorități.
Raportarea trimestrială se potrivește în contexte cu variații sezoniere sau când este necesară urmărirea mai frecventă a efectelor măsurilor de reducere a emisiilor ori a proiectelor în derulare.
Monitorizarea lunară este utilizată în principal intern, pentru identificarea rapidă a abaterilor, testarea intervențiilor și urmărirea continuă a activităților cu intensitate ridicată, precum producția sau logistica.
4. Cum convertești datele în emisii cu ajutorul factorilor de emisie?
Conversia datelor în emisii pornește de la o idee simplă: pentru fiecare activitate care consumă combustibil, energie sau materiale, există un factor de emisie care spune cât CO₂e rezultă dintr-o unitate de consum.
Dacă ai consumul corect și un factor de emisie adecvat, poți calcula emisiile printr-o formulă foarte directă: activitate × factor de emisie.
Ce tipuri de date poți converti în emisii?
Primul pas este să verifici ce fel de date ai colectat. În funcție de tipul lor, vei avea nevoie de factori de emisie diferiți:
- Consumul de combustibil (litri, kg, m³):
- motorină, benzină, GPL, gaz natural, păcură;
- biocombustibili sau amestecuri (de exemplu, motorină cu conținut de biodiesel).
- Consum de energie electrică sau termică (kWh, MWh):
- electricitate din rețea, electricitate din surse proprii;
- căldură sau răcire livrată centralizat.
- Activitate de transport:
- km parcurși (pe tip de vehicul);
- tone-km sau pasager-km, dacă ai date structurate astfel.
- Mase sau volume de materiale:
- kg de oțel, ciment, hârtie, plastic;
- kg sau tone de deșeuri pe tip de tratament (depozitare, reciclare, incinerare).
De unde iei factorii de emisie potriviți?
Calitatea factorilor de emisie depinde de sursă, anul de referință și regiunea geografică. Sunt preferabile sursele oficiale și metodologiile standardizate, precum și factorii furnizați de autorități sau furnizori de energie.
Este esențială utilizarea unor valori actualizate, deoarece mixul energetic se modifică în timp, și alegerea factorilor specifici țării sau regiunii, pentru a reflecta corect diferențele din sistemele energetice locale.
Cum aplici practic factorii de emisie?
După ce ai ales sursele, urmează pasul de calcul propriu-zis. Pentru fiecare tip de activitate:
- verifică unitatea de măsură a datelor (de exemplu, litri de motorină);
- alege factorul care se potrivește cu acel combustibil și acea unitate (kg CO₂e/litru);
- înregistrează formula folosită și sursa factorului într-un fișier de metodologie.
5. Cum integrezi concluziile în deciziile de business și următorii pași
Integrarea concluziilor despre emisii în deciziile de business începe în momentul în care scoți datele din zona pur tehnică și le legi de obiectivele reale ale organizației: costuri, riscuri, poziționare în piață, relația cu angajații și clienții.
Transformarea rezultatelor în mesaje clare pentru decidenți
Inventarul de emisii devine valoros atunci când datele sunt transformate în informații utile pentru deciziile de management. Analiza trebuie să evidențieze zonele cu cel mai mare potențial de reducere a emisiilor, riscurile legate de reglementări și oportunitățile de economii pe termen mediu.
Rezultatele pot fi corelate cu reducerea costurilor energetice, limitarea dependenței de combustibili cu preț volatil și scăderea riscurilor financiare generate de viitoare reglementări. În plus, indicatorii de emisii pot fi integrați în bugete, investiții și discuții cu clienți sau finanțatori interesați de criteriile ESG.
Stabilirea priorităților și a unui plan etapizat
După identificarea principalelor surse de emisii, măsurile de reducere trebuie prioritizate în funcție de efecte și ușurința implementării. Acestea pot include acțiuni rapide și eficiente, investiții cu efecte majore pe termen lung sau inițiative exploratorii care necesită testare și colaborare cu partenerii.
Planul de reducere a emisiilor trebuie structurat etapizat, pe un interval de 3 până la 5 ani, cu obiective clare pentru acțiunile imediate, proiectele viitoare și oportunitățile care depind de condițiile pieței sau de accesul la finanțare.
Integrarea în procesele curente de guvernanță
Pentru ca managementul emisiilor să devină parte din activitatea curentă a companiei, acesta trebuie integrat în procesele existente de guvernanță. Actualizările privind emisiile și proiectele asociate pot fi incluse în ședințele periodice de management, iar responsabilitățile trebuie distribuite clar între echipe și departamente. În plus, obiectivele de mediu pot fi corelate cu indicatorii individuali sau de echipă, mai ales în domenii precum achizițiile și logistica.
Comunicarea concluziilor și pregătirea următorului ciclu
După primul exercițiu de măsurare a emisiilor, rezultatele și limitele metodologiei trebuie comunicate clar. Explicarea modului de calcul, a categoriilor incluse și a direcțiilor de îmbunătățire crește transparența internă și încrederea.
Comunicarea externă trebuie concentrată pe mesaje esențiale, adaptate fiecărui tip de public. În paralel, dificultățile întâlnite, precum lipsa datelor sau diferențele între sisteme, trebuie documentate și transformate în acțiuni pentru următorul ciclu de raportare.
Aplicarea acestor pași conduce la o imagine coerentă a efectelor companiei asupra mediului și susține obiective climatice credibile, raportare conformă CSRD și decizii de business mai bine fundamentate.
Sursa foto: Marcin Jozwiak pe Unsplash