În anul al 15-lea al domniei lui Tiberiu (anul 29 d.H.), Ioan ÅŸi-a început predica în pustia Iordanului, propovăduind pocăinÅ£a mulÅ£imilor care veneau la el atrase de viaÅ£a sa îngerească. El îi boteza cu apă, în semn de curăţire de păcate, el îi pregătea astfel pentru întâlnirea cu Hristos Mesia, cel ce avea să cureÅ£e păcatele lumii cu apă ÅŸi Duh Sfănt.
Pentru că poporul se întreba dacă nu era el Măntuitorul aÅŸteptat de atătea generaÅ£ii, Ioan le spunea: "Eu vă botez cu apă, dar vine altul mai mare decât mine, El vă va boteza cu foc ÅŸi cu Duh Sfănt".
Curăţenia sa ÅŸi dragostea sa pentru feciorie erau într-atăt de mari, incât era considerat vrednic nu doar de a-L vedea pe Mântuitorul, al cărui Înaintemergător fusese pus, ci chiar să-L boteze în Iordan ÅŸi să fie martorul descoperirii Sfintei Treimi. Sfântul Ioan nu se temea să-i certe pe cei care trăiau în păcate.
El îi aducea mustrări aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de ruÅŸine ÅŸi dezmăţat, care, contrar legii, se căsătorise cu Irodiada, soÅ£ia fratelui său Filip pe când acesta din urmă era încă in viaţă ÅŸi avusese cu ea o fată, Salomeea.
La aniversarea zilei de naÅŸtere a regelui, în apropierea PaÅŸtilor, acesta i-a invitat pe notabilii regatului său la un mare ospăţ, în timpul căruia toÅ£i s-au dedat îmbuibării ÅŸi beÅ£iei.
Salomeea dansa cu voluptate în faÅ£a mesenilor acestui banchet al slavei deÅŸarte, ÅŸi ea a plăcut privirii desfrânate a tatălui său, care i-a jurat să-i dea ca recompensă orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumătate din regatul său.
La sfatul mamei sale, tânăra a cerut să-i fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezătorul. SentinÅ£a a fost imediat îndeplinită.
