După cuvîntul inspectorului şef lt.col. Moroşanu Constantin, cadrele inspectoratului au avut privilegiul de a afla o mulţime de informaţii despre jandarmii români de dinainte şi din timpul celor două războaie mondiale, datorită temei prezentate de profesorul Ionel Bejenaru, istoric al Muzeului Judeţean. Acesta a avut amabilitatea de a răspunde invitaţiei jandarmilor, fiind astăzi prezent alături de cadrele unităţii la manifesătile organizate de I.J.J.Botoşani.
Ziua de 1 septembrie are o profundă semnificaţie pentru Jandarmeria Română, fiind un moment de aduceri aminte, dar şi de recunoştinţă.
Necesitatea existenţei unei forţe specializate, puternice, a cărei misiune să fie asigurarea ordinii în stat, a libertăţii cetăţeanului, aplicarea şi respectarea legilor ţării, au determinat factorii politici ai vremii să facă demersuri pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei la nivel naţional.
Realizarea Legii Geandarmeriei Rurale a presupus o serie de eforturi, iar în acest sens, o primă încercare de elaborare a unui proiect pentru organizarea Jandarmeriei la nivel naţional, a fost făcută în anul 1885, de către generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului.
Doi ani mai târziu, în anul 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunală, I.C.Brătianu afirma că: "Geandarmeria Rurală va fi mai bună decît poliţia rurală de acum", dar, din cauza lipsei resurselor băneşti, apariţia legii a fost întârziată cu încă şase ani.
O contribuţie decisivă la elaborarea şi adoptarea Legii Jandarmeriei Rurale a avut-o marele om de stat, Lascăr Catargiu, prim-ministru la acea dată, care a reuşit să convingă forţele politice de necesitatea unei Jandarmerii Rurale puternice şi moderne.
Promulgată la data de 1 septembrie 1893, în urma unui decret al Regelui Carol I, Legea Gendarmeriei Rurale, împreună cu Regulamentul de Aplicare al acesteia, statua Jandarmeria ca un corp militar de elită, şi cel mai important, ca instituţie naţională.
Astfel, în anul 1893, sub comanda generalului de brigadă Mihail Rasty, nou înfiinţatul Inspectorat General al Jandarmeriei coordona o structură alcătuită din patru Inspectorate de circumscripţie la Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Galaţi, câte o companie în fiecare judeţ, secţii de jandarmerie, precum şi posturi de jandarmi la sate.
Pregătirea jandarmilor se executa în cele două şcoli de jandarmi – Bucureşti şi Iaşi. În acel moment de reorganizare a Jandarmeriei, la Botoşani s-a constituit o companie de jandarmi.
Primul comandant de companie din Jandarmeria rurală la Botoşani a fost cpt. Panaitescu Constantin, iar la Dorohoi cpt. Ipceanu Dumitru.
Urmare acestei legi, la Botoşani, unde existau 6 plăşii şi 7 reşedinţe de plăşii şi judeţe, efectivele jandarmeriei rurale erau reprezentate de 35 de jandarmi călări şi pedeştri, din care călări: 3 sergenţi majori şi plutonieri, 7 şefi de staţiuni şi 21 de jandarmi, iar pedeştri: 1 sergent şi 3 jandarmi. La Dorohoi, unde existau 5 plăşii şi 6 staţiuni reşedinţe de plăşii şi judeţe, îşi desfăşurau activitatea călări 3 sergenţi majori şi plutonieri, 6 sergenţi şefi de staţiuni, şi 18 jandarmi, iar pedeştri 1 sergent şi 3 jandarmi.
Scopul principal pentru care a fost creată Jandarmeria rurală a fost acela de a veghea în comunele rurale la menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi la aplicarea legilor. De aici rezultă că Jandarmeria a fost creată pentru a îndeplini misiuni date de Ministerul de Interne, de prefecţi, de primari, misiuni care vizau, în special, ordinea publică. Jandarmii urmau ca, după o pregătire specială, să îndeplinească atribuţii de agenţi, precum şi de ofiţeri de poliţie judiciară.
De la înfiinţare şi până în 1949, când a fost desfiinţată, instituţia Jandarmeriei Rurale a cunoscut transformări şi evoluţii, dar în esenţă a răspuns necesităţilor societăţii de a avea o forţă de poliţie în mediul rural, unde trăia 80% din populaţia ţării, forţă care să apere ordinea publică, averea şi libertăţile cetăţenilor, să vegheze la respectarea şi aplicarea legilor.
Ofiţer relaţii publice
Cpt. Niţuleac Cristian
