La 21 ianuarie 1648 apare la Alba Iulia (Bălgrad, cum era cunoscută în acea perioadă) prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, realizată de mitropolitul Simion Ştefan.

Noul Testament de la Bălgrad este poate cel mai valoros exemplar din vasta colecţie de carte veche a muzeului din Alba Iulia, ce numără peste 600 de exemplare. Tipărirea sa constituie un moment esenţial pentru cultura românească, prefaţând editarea Bibliei la Bucureşti, în 1688.

CITEȘTE ȘI: "Un om cu două facultăți vrea să se angajeze!"

 

Traducerea din limbile greacă, latină şi slavonă s-a facut într-o limbă foarte apropiată de cea vorbită atunci de popor, o limbă placută şi frumoasă, punând bazele pe care s-a dezvoltat, în secolele viitoare, limba română literară.

Sfântul Ierarh Simion (Simeon) Ştefan a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643 – 1656, precum şi un vestit cărturar al acelor vremuri. Figură marcantă a vieţii culturale şi spirituale româneşti, a fost canonizat la 21 iulie 2011 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sub cârmuirea sa au fost editate doua lucrări importante: Noul Testament (1648) si Psaltirea (1651). Mitropolitului Simion Ştefan îi sunt atribuite introducerile la aceste opere.

Pe langa prefaţă, Noul Testament de la Bălgrad mai conţine şi alte câteva părţi originale, cum sunt introducerile la cele patru Evanghelii, precum şi la unele capitole din Faptele Apostolilor. De asemenea, pe marginea paginilor s-a păstrat şi un Lexicon, care oferă sinonime şi explicaţii pentru unele neologisme şi regionalisme, notează crestinortodox.ro.

Simion Ştefan este primul învățat român care definește noțiunea de circulație a cuvintelor, printr-o comparație din domeniul civilizației monetare a epocii, când banii de aur erau valabili pretutindeni: „Bine știm că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările; așea și cuvintele, acealea sunt bune carele le înțeleg toți.”

Predoslovia se încheie cu o binecunoscută figură de stil a epocii din Pravila de la Govora (1640), des utilizată de scriitori în acea vreme: „Socotește, cititorule, în ciastă carte, pentru că n-au scrisă îngerii din ceriu, ci au scrisă mână păcătoasă, din țărână făcută.”

Sursa: Activenews