La 21 ianuarie 1648 apare la Alba Iulia (Bălgrad, cum era cunoscută în acea perioadă) prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, realizată de mitropolitul Simion Åžtefan.

Noul Testament de la Bălgrad este poate cel mai valoros exemplar din vasta colecÅ£ie de carte veche a muzeului din Alba Iulia, ce numără peste 600 de exemplare. Tipărirea sa constituie un moment esenÅ£ial pentru cultura românească, prefaÅ£ând editarea Bibliei la BucureÅŸti, în 1688.

CITEȘTE ȘI: "Ministerul Sănătăţii: Aproape 500 de milioane de lei pentru transformarea sănăt..."

 

Traducerea din limbile greacă, latină ÅŸi slavonă s-a facut într-o limbă foarte apropiată de cea vorbită atunci de popor, o limbă placută ÅŸi frumoasă, punând bazele pe care s-a dezvoltat, în secolele viitoare, limba română literară.

Sfântul Ierarh Simion (Simeon) Åžtefan a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643 – 1656, precum ÅŸi un vestit cărturar al acelor vremuri. Figură marcantă a vieÅ£ii culturale ÅŸi spirituale româneÅŸti, a fost canonizat la 21 iulie 2011 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sub cârmuirea sa au fost editate doua lucrări importante: Noul Testament (1648) si Psaltirea (1651). Mitropolitului Simion Åžtefan îi sunt atribuite introducerile la aceste opere.

Pe langa prefaţă, Noul Testament de la Bălgrad mai conÅ£ine ÅŸi alte câteva părÅ£i originale, cum sunt introducerile la cele patru Evanghelii, precum ÅŸi la unele capitole din Faptele Apostolilor. De asemenea, pe marginea paginilor s-a păstrat ÅŸi un Lexicon, care oferă sinonime ÅŸi explicaÅ£ii pentru unele neologisme ÅŸi regionalisme, notează crestinortodox.ro.

Simion Åžtefan este primul învățat român care defineÈ™te noÈ›iunea de circulaÈ›ie a cuvintelor, printr-o comparaÈ›ie din domeniul civilizaÈ›iei monetare a epocii, când banii de aur erau valabili pretutindeni: „Bine È™tim că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările; aÈ™ea È™i cuvintele, acealea sunt bune carele le înÈ›eleg toÈ›i.”

Predoslovia se încheie cu o binecunoscută figură de stil a epocii din Pravila de la Govora (1640), des utilizată de scriitori în acea vreme: „SocoteÈ™te, cititorule, în ciastă carte, pentru că n-au scrisă îngerii din ceriu, ci au scrisă mână păcătoasă, din țărână făcută.”

Sursa: Activenews